Zoe Petre: Legile lui Solon
Mi se pare de-a dreptul imoral să adaugi faptului că nu te duci să votezi şi o trufaşă apologie a absenteismului. Numărul crescând al persoanelor pe care le-am auzit în ultima vreme - nu doar în conversaţii private, ci şi la radio şi la televizor, în ziare şi pe bloguri - fălindu-se că nu se duc să voteze îmi sugerează că nu e vorba de o opţiune politică, cât de una mondenă: nu e trendy, nu e cool să votezi.
Refrenul "n-am cu cine vota, nu mă reprezintă niciunul" este probabil cea mai frecventă şi mai nombrilistă formă de autoamăgire, care încearcă de fapt să spună ca emitentul ei este atât de grozav el însuşi/ea însăşi încât nici nu poate privi la candidaţii, partidele, parlamentarii ori miniştrii în funcţie fără a se degrada. Deseori - nu însă întotdeauna - cei priviţi astfel nu merită cu mult mai mult, dar îmi veţi permite să mă întreb şi ce merită privitorul.