Umiliţi în România
În România politică se joacă hora pe mormântul unui Pact pentru România reală. Acolo unde oamenii supravieţuiesc eroic în fiecare zi. Căci în România reală, un om poate trăi cu o pensie de 4 lei după majorare! Sau poate muri pe nesfârşite drumuri între spitale. Sau poate simţi cum moare încet, doborât de umilinţă. De lipsă de respect!
Acum un an, o ţară întreagă se uita, impresionată şi şocată, la povestea unei bătrâne cu pensie de 3 lei. Printre spectatori, guvernanţii. Uluiţi şi ei, au promis să înlăture absurdul care tot de la ei a pornit.
Plecăm la spital şi prea des ne temem că ar putea fi ultimul drum. Un drum lung şi întortocheat. O femeie a fost plimbată între secţii. Apoi a murit! Şi nu e un caz singular.
În România, poţi să simţi zi de zi cum pier, pe rând, ultimele rămăşiţe
ale normalităţii. Cine nu s-a lovit brutal de cei pe care îi plătim să
ne stea la dispoziţie?
Să ne imaginăm un român care a rămas fără apă caldă. Şi sună, firesc, la serviciul de utilităţi. La celălalt capăt al firului îi răspunde dispecerul, sătul de sesizările cetăţeanului, în slujba căruia se află: "Şi ce să vă fac eu dacă nu e apă caldă? Păi, mă întrebaţi pe mine de ce n-aveţi apă caldă? Poate v-a oprit-o administratorul. La revedere. Sănătate!"
"Păi şi eu cum o să mă spăl, domnule, că am văzut pe internet că lucraţi până pe 6 octombrie?", a cerut lămuriri cetăţeanul.
Soluţia este simplă pentru funcţionar: "Vă spălaţi, încălziţi o oală de apă pe aragaz şi vă băgaţi în cadă şi o turnaţi în cap. Acum aţi venit din Moldova şi aţi ajuns în Bucureşti şi vă... Pa, la revedere."
Semnează manifestul NOI VREM RESPECT.