"Ţigancă împuţită", un exemplu pentru discriminarea romilor în România, potrivit Amnesty

Concluziile raportului Amnesty pentru anul 2008, dat publicităţii joi, sunt că România nu şi-a clarificat îndeajuns rolul în activităţile controversate ale CIA, organele de ordine au continuat să fie acuzate de rele tratamente şi uz excesiv de forţă, iar discriminările împotriva minorităţilor romilor şi homosexualilor au persistat.

Raportul organizaţiei pentru drepturile omului face referire şi la raportul pe Justiţie al Comisiei Europene din iulie 2008, care cerea autorităţilor române să amelioreze sistemul judiciar şi să consolideze măsurile pentru combaterea corupţiei, în special la nivelul autorităţilor locale.

Discriminare

Discriminarea împotriva romilor, atât de către funcţionarii publici, cât şi în societate, în general, rămâne larg răspândită şi adânc înrădăcinată. Autorităţile române nu au luat măsurile adecvate pentru a combate discriminarea şi a pune capăt violenţei împotriva romilor.

În septembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că expresia "ţigancă împuţită" folosită de preşedintele Traian Băsescu pentru a se referi la o jurnalistă în mai 2007 este discriminatorie. Totuşi, Curtea nu a aplicat sancţiuni pentru că remarca a fost făcută în cadrul unei discuţii private.

Romii au continuat să nu aibă acces egal la educaţie, locuinţe, îngrijire medicală şi locuri de muncă. În raportul său către Consiliul ONU pentru drepturile omului din mai 2008, România a recunoscut că romii se confruntă cu insecuritate economică şi sunt deosebit de expuşi la diverse forme de discriminare. Raportul a remarcat de asemenea că romii sunt supuşi unor politici ce pot duce la segregare, în special în domeniul Educaţiei.

În raportul din mai către ONU, Guvernul român a recunoscut că minorităţile sexuale continuă să se confrunte cu prejudecăţi şi discriminare. În februarie, Senatul a amendat definiţia juridică a familiei, interzicând practic căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Amendamentul modifica o lege din 1953 potrivit căreia căsătoria se încheie "între soţi", înlocuind această menţiune cu sintagma "între un bărbat şi o femeie".

Securitate şi combaterea terorismului

Autorităţile nu au dat răspunsuri satisfăcătoare la cererile repetate ale CE şi altor instituţii de a clarifica acuzaţiile că teritoriul românesc a fost folosit în cadrul programului american de extrădări extrajudiciare şi detenţie secretă.

În februarie 2008, un oficial român de rang înalt a declarat în presă că în 2004 şi 2005 a văzut un microbuz negru sosind de cinci ori într-un colţ retras al aeroportului Mihail Kogălniceanu, aflat sub pază intensă. El a spus că pachete care arătau ca nişte oameni legaţi au fost scoase din autobuz şi urcate la bordul unui avion care a plecat apoi spre Africa de Nord cu doi agenţi CIA. Oficialul a mai spus că piloţii americani înregistrau adesea date false despre zboruri sau nu o făceau deloc, şi decolau spre destinaţii nedeclarate.

În februarie, CE a apreciat drept incomplet răspunsul României la o cerere a comisarului pentru Justiţie de a ancheta existenţa de închisori secrete pe teritoriul său. CE a cerut din nou României să furnizeze informaţii despre posibilul transfer sau posibila detenţie a unor persoane suspectate de terorism. Preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu are cunoştinţă despre niciun pachet suspect transferat la aeroportul Kogălniceanu şi a remarcat că aeroportul este deschis jurnaliştilor români şi străini.

Guvernul a negat în mod repetat orice implicare în programele americane de extrădări extrajudiciare şi detenţie secretă. Guvernul a remarcat că o anchetă desfăşurată de o comisie a Senatului în 2006 şi 2007 nu a găsit dovezi ale unei asemenea implicări. Raportul comisiei, din care mare parte a rămas secret, a conchis că "acuzaţiile aduse României sunt lipsite de temei". Raportul a fost adoptat de Senat în aprilie 2008.

Tortură, rele tratamente şi folosirea excesivă a forţei

Continuă să fie raportate rele tratamente şi folosirea forţei excesive de către organele de ordine. Multe dintre victime sunt membre ale comunităţii rome, remarcă raportul, detaliind cazul lui Ion Boacă din Clejani, judeţul Giurgiu. De etnie romă, Boacă şi fiul său de 15 ani au fost răniţi când poliţia locală şi ofiţerii de jandarmerie au intrat în forţă în casa lor în august 2008. Poliţiştii l-au lovit în faţă cu o armă, iar fiul a fost lovit de un glonţ de cauciuc. Doi copii de doi şi patru ani şi-au pierdut cunoştinţa după ce poliţia a folosit gaze lacrimogene în casă.

În 4 martie, CEDO a decis că România nu a reuşit să facă o anchetă adecvată privind acuzaţiile de rele tratamente aplicate unui rom de 14 ani, Constantin Stoica, de către polişti. Băiatul fusese rănit într-o confruntare între forţele de ordine şi romi în apropierea unui bar în aprilie 2001. El a fost trântit la pământ, bătut şi lovit în cap, deşi le spusese poliţiştilor că fusese operat recent la cap. Documente medicale de după incident arată că adolescentul a suferit leziuni grave în urma bătăii. CEDO a stabilit de asemena că faptele poliţiştilor au fost în mod clar motivate de rasism.

Persoane cu dizabilităţi

Mai multe ONG-uri locale şi internaţionale, inclusiv Amnesty International, Centrul de Resurse Juridice şi Salvaţi Copiii România şi-au exprimat constant îngrijorarea că tratamentul şi condiţiile din multe clinici şi spitale psihiatrice continuă să încalce standardele internaţionale din domeniul drepturilor omului. Autorităţile române au recunoscut, în mai, că măsurile pentru protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi rămân inadecvate, că instituţiile şi organizaţiile care îngrijesc aceste persoane nu au suficient personal, iar personalul existent nu are pregătire specializată. 

În raportul său din decembrie, CPT şi-a exprimat îngrijorarea în privinţa procedurilor de internare şi a statutului juridic al persoanelor din instituţiile psihiatrice şi aziluri. CPT a subliniat că aceste instituţii funcţionează adesea cu finanţări şi resurse extrem de reduse. Comitetul a raportat şi cazuri de decese provocate de malnutriţie severă la centrul de la Nucet în 2004 şi 2005 şi a cerut autorităţilor şi altor servicii sociale să se asigure că toate decesele persoanelor sub 40 de ani din instituţii psihiatrice şi care nu suferă de boli letale să fie anchetate în mod adecvat.