Reducerea emisiilor de CO2 trebuie să fie prioritate globală, altfel omenirea e în pericol
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să devină una dintre priorităţile tuturor statelor lumii, pentru că, în caz contrar, omenirea ar putea risca să nu se adapteze la creşterea temperaturii şi extinderea secetei, au spus, vineri, reprezentanţi ai CE în România şi oameni de ştiinţă.
Riscurile cu care planeta s-ar putea confrunta, în lipsa unei strategii adecvate de luptă împotriva încălzirii globale, sunt diverse, a precizat şi Stephen Harrison, profesor asociat la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. De la riscuri fizice (inundaţii, alunecări de teren, cutremure, uragane şi secetă (Europa de Est este una dintre zonele cu risc mare de secetă puternică pe termen mediu şi lung, potrivit ultimelor scenarii), la riscuri politice (instabilitate şi chiar războaie pentru obţinerea de surse de apă), economice (probleme de aprovizionare, influenţe asupra cursurilor valutare ale ţărilor), sociale (migraţie), de reglementare (taxe mai mari), şi chiar structurale şi comerciale.
"Angajamentul politic este foarte important pentru reducerea emisiilor. Trebuie înţeles clar că efectele se vor repercuta asupra fiecărui cetăţean, de aceea este nevoie de un acord global la Copenhaga", a precizat ambasadorul Suediei în România, Mats Aberg.
În prezent, Suedia deţine preşedinţia Uniunii Europene, iar obiectivele sale prioritare vizează ocuparea şi obţinerea unui înţelegeri globale post-Kyoto la summit-ul de la Copenhaga din luna decembrie a acestui an.
În mesajul transmis, şeful Directoratului General pentru Mediu al Comisiei Europene, Karl-Friedrich Falkenberg, aprecia că este nevoi de un singur acord cu atribuţii diferite, care să aibă în vedere reducerea mai mare a emisiilor de către ţările industrializate, acţiuni similare din partea ţărilor în curs de dezvoltare, strategie de adaptare pentru ţările vulnerabile, sprijin financiar pentru ţările în curs de dezvoltare, reducerea defrişării şi degradării pădurilor tropicale, dezvoltarea schemei de tranzacţionare a emisiilor.
Pe 21 octombrie, miniştrii de finanţe din Uniunea Europeană nu au ajuns la o decizie comună privind ajutorul pe care să-l acorde statelor în curs de dezvoltare pentru a face faţă schimbărilor climatice, după ce Polonia, România, Ungaria, Slovacia, Letonia, Bulgaria, Lituania, Cehia şi Slovenia, "au vrut să plătească mai puţin decât restul statelor membre", a spus ministrul englez de finanţe, Alistar Darling, adăugând că "evident, acest lucru nu este acceptabil".
Darling a rămas însă încrezător că până la urmă va fi realizat un acord în acest sens.
Comisia Europeană consideră că statele în curs de dezvoltare ar avea nevoie de 100 miliarde euro pe an pentru adaptarea la schimbările climatice, iar autorităţile publice din UE ar trebui să contribuie cu sume cuprinse între 2 şi 15 miliarde euro la acest efort global. De asemenea, UE ar trebui să dea între 5 şi 7 miliarde euro în aşa-numitele finanţări rapide între 2010 şi 2013.
Preşedinţia suedeză şi alte câteva state membre, precum Danemarca, Marea Britanie şi Olanda, se aşteptau ca miniştrii de finanţe din UE să aprobe un text comun în care să fie stabilite contribuţia fiecărei ţări UE între 2010 şi 2013, precum şi date mai generale privind alocarea internaţională pe ansamblu după anul 2020. Belgia, Spania şi Austria erau şi ele de acord cu includerea unor cifre privind perioada ulterioară anului 2020.
Polonia şi aliaţii săi au insistat, însă, ca nivelul contribuţiilor pentru finanţarea între 2010 şi 2013 să fie voluntară, propunere respinsă de restul statelor membre. Eşecul în atingerea unui consens la aceste discuţii l-a determinat pe directorul de politici climatice al Greenpeace pe lângă UE, Joris den Blanken, să aprecieze că "posibilitatea unei eşuări în ajungerea la un acord global privind climatul la Copenhaga a devenit foarte reală".
Mai multe articole despre:
gaze
pericol
global
încălzire globală
schimbări climatice
dioxid de carbon
omenire
emisii
efect de seră
prioritate