Reconstrucţiile 3D ne aduc strămoşii la viaţă
Timp de zeci de ani paleontologii au descris istoria evoluţiei umane prin sculptură şi desene, dar acum au evoluat şi „uneltele” lor. Calculatoarele permit un nivel al detaliului care nu este posibil cu alte metode.
„Munca mea a fost întotdeuna ghidată de faptul că voiam să îi văd în viaţă, voiam să văd acea lume veche”, a declarat paleoartistul Viktor Deak, cel care a făcut reconstrucţiile din documentarele „Becoming Human”, care au difuzate pe PBS, în noiembrie.
Deak începe reconstrucţia în mod tradiţional, cu sculpturi din lut. La fel ca ceilalţi paleoartişti, nu ştie cum vor arăta sculptura sa la sfârşit, dar are cunoştinţe anatomice temeinice, ale ţesuturilor şi muşchilor şi cum se prindeau acestea de oasele strămoşilor noştri.
Odată terminată sculptura de lut îşi converteşte lucrarea în format digital. Îşi fotografiază sculpturile şi le importă în Photoshop, apoi adăugă sute de layere şi lumină pentru a-şi aduce lucrarea cât mai aproape de realitate.
Sculptura virtulă este apoi importată în ZBrush, un program de modelare 3D care îi permite să lucreze şi mai mult la detalii, la nuaţele culorii pielii şi chiar la felul în care lumina se împrăştie ţesuturi.
„Una dintre cele mai mari provocări ale comunicării ştiinţifice este să iei ceva un lucru vechi şi prăfuit, pentru ca mai apoi să îi faci pe oameni să înţeleagă că a făcut parte dintr-o lume vie. Strămoşii noştrii trăiau şi mureau la fel ca noi”, a mai adăugat Deak.