REALITATEA.NET vă prezintă conspiraţii celebre. Episodul 21: Evanghelia după Isus şi evangheliile gnostice

Deşi este o credinţă populară că Noul Testament a fost compus în urma unor sinoduri ecumenice, acesta a ajuns în forma actuală după mai multe secole de dezbateri. În fapt, sinodurile nu au decis ce anume să intre în construcţia Noului Testament, ci au recunoscut practic acele lucrări care erau folosite foarte des în comunităţile creştine.

Chiar şi aşa, de-a lungul timpului Biserica a intervenit şi a decis, acolo unde era cazul, ca anumite texte să fie scoase sau a insistat să nu fie recunoscute. Este deja celebră marea Bibliotecă a Vaticanului despre care se crede că ascunde mai multe evenghelii care nu se potrivesc cu direcţia pe care Biserica şi-a asumat-o în ultimii 2000 de ani.

Evanghelia după Isus

În mod surprinzător această evanghelie nu este cea mai controversată, fiind o lucrare apocrifă, apărută în perioada New Age, sub forma unei cărţi scrise de Levi H. Dowling. Acesta descrie o perioadă de 18 ani din viaţa lui Isus, fiind singura relatare presupus completă a acestei perioade. Levi a spus că datele menţionate în lucrarea sa vin din mărturiile Akashic (cuvânt din sanscrită care înseamă cer sau eter), termen folosit pentru a descrie un compediu de cunoştinţe mistice care se află într-o altă dimensiune a existenţei noastre.

Această relatare nu ar fi fost luat în seamă dacă Biserica ar fi infirmat cele spuse în carte, dar nimic din cele menţionate acolo nu a fost „înfierat” în vreun fel de vreo autoritate bisericească, majoritatea datelor confirmând, cu câteva excepţii, versiunea oficială a credinţelor creştine.

Printre cele mai importante idei susţinute de Evanghelia după Isus (numele complet al cărţii este „The Aquarian Age Gospel of Jesus, the Christ of the Piscean Age”) se regăsesc:

• Isus îşi asumă rolul de Christos, dar nu este aşa prin natura lui. Christ este astfel un termen folosit pentru creatura perfectă pe care Isus o reprezintă.
• Reîncarnarea există şi este explicaţia pentru injustiţiile din timpul vieţii. Reîcarnarea permite oamenilor să îşi încheie datoriile pe care le-au acumulat în vieţile trecute.
• Rasa umană l-a uitat pe Dumnezeu şi este acum în procesul de reamintire.
• Timpul este împărţin în ere. Prezenta eră are o durată de aproximativ 2000 de ani şi ne apropiem de sfârşit.
• Toate sufletele se maturizează şi devine perfect, la fel ca Isus, încheind astfel ciclul reîncarnării.
• Niciun suflet nu este abandonat de Dumnezeu.

Evangheliile gnostice  reprezintă colecţii de lucrări despre învăţăturile lui Isus, scrise într-o perioadă de 200 de ani, între secolul al II-lea şi secolul al IV-lea e.n. Evangheliile nu sunt acceptate de cei mai mulţi creştini ca făcând parte din canonul bisericesc.

Evaghelia după Maria este o carte apocrifă descoperită în 1896, într-un codex de papirus din secolul al V-lea. Codexul, Berolinensis 8502, a fost cumpărat la Cairo de cărturarul german Karl Reinhardt. Deşi lucrarea este cunoscută sub numele de Evanghelia după Maria, nu este considerată, din punct de vedere tehnic, o evanghelie în adevăratul sens al cuvântului.

Biserica şi cercetătorii nu au reuşit să se pună de acord despre care Maria este vorba. Argumentele în favoarea Mariei Magdalena se bazează pe statusul ei ca discipol al lui Isus, fiind prima martoră a învierii. Este menţionată însoţindu-l pe Isus în călătoriile sale şi apare în Evanghelia după Matei prezentă la crucificare.

Una dintre cele mai disputate evanghelii din ziua de astăzi este Evanghelia după Iuda. Aceasta este o lucrare gnostică care prezintă conversaţii între apostolul Iuda Iscarioteanul şi Isus. Documentul nu pretinde a fi scris chiar de către Iuda, ci mai degrabă de adepţii gnostici ai lui Isus. Lucrarea este datată din secolul al IV-lea e.n, dar se crede că este o traducere a unei versiuni greceşti mai vechi. Chiar şi aşa, evanghelia nu poate fi mai veche de secolul al II-lea pentru că conţine noţiuni teologice care nu erau prezente înainte de această perioadă. Cel mai vechi document coptic a fost datat pentru 280 e.n, ± 50 de ani.

Potrivit evangheliilor canonice din Noul Testament (Matei, Marc, Luca şi Ioan), Isus a fost trădat şi arestat de autorităţile templului din Ierusalim, care l-a dat mai departe către prefectul roman Pilat din Pont. Pe de altă parte, Evanghelia după Iuda îl înfăţişează pe Iuda într-o lumină nouă, potrivit unei traduceri realizate de National Geographic Society. Iuda nu l-a trădat pe Isus, ci a respectat instrucţiunile pe care le primise de la acesta.

Această nouă interpretare se potriveşte cu noţiunile curente pe care o dau unele forme de gnosticism, potrivit cărora corpul uman este doar o închisoare spirituală şi că Iuda l-a ajutat pe spiritul lui Christos să se elibereze din constrângerile fizice. Acţiunile lui Iuda i-au permis lui Isus să facă ceea ce el nu ar fi putut de unul singur. Evanghelia după Iuda mai susţine şi că ceilalţi adepţi nu au avut cunoştinţă despre aceste fapte, Isus împărtăşindu-şi planul doar cu Iuda.

Există un puternic curent gnostic în lume, la ora actuală, care crede că Vaticanul are mai multe lucrări ale apostolilor şi adepţilor care ar putea pune în pericol modul de funcţionare a Bisericii. Aceste lucrări ar fi ascunse în Biblioteca Vaticanului, una dintre cele mai sigure locaţii din lume. Probabil nu vom şti niciodată cu adevărat dacă aceste materiale există sau ce conţin ele.