Radu Călin Cristea: Trestia şi buldozerul
La 30 mai a.c., Doina Cornea a împlinit 80 de ani. Citisem proaspăt
apăruta sa carte ("Jurnal – ultimele caiete", Fundaţia Academia Civică,
2009) şi mă pregăteam să comentez minunatele ei însemnări despre
puterea fragilităţii şi fragilitatea puterii. Sâmbătă seară am dat
întâmplător peste un canal TV cu o audienţă modestă, unde mai multe
personalităţi publice o omagiau pe Doina Cornea. Am aflat abia atunci,
spre ruşinea mea, că dna Cornea împlinea o vârstă rotundă. Nevolnica
noastră presă a avut spaţiu pentru orice şi oricine, nu şi pentru Doina
Cornea.
Cu siguranţă că această Doamnă a singurătăţilor discrete nici nu şi-ar
fi dorit altceva, aşa cum, singură împotriva tiraniei, a acţionat mereu
tăcut, fără zarvă şi asumându-şi toate riscurile de suferinţă şi moarte
pregătite să se abată asupră-i.