Proiect de preşedinte: episodul 3: Mircea Geoană, diplomatul

Mircea Geoană, candidatul PSD la preşedinţia României, s-a născut din bunăvoinţa lui Adrian Năstase, din neatenţia lui Ion Iliescu şi din ambiţia mamei soacre.

În 1990 a abandonat ingineria la Trustul Energomontaj şi s-a mutat, cu tot cu zâmbetul său docil, în mijlocul rezervei de cadre a noului FSN. Acolo, a început ceea ce urma să devină o biografie cu mult peste aşteptările tuturor. Tânărul Geoană a dobândit instinctul carierei prin căsătorie şi, astfel înarmat, n-a ratat nicio ocazie.

Insistenţa dă roade. În 1996 este numit, de PDSR, ambasador în Statele Unite. Când Iliescu pierde alegerile în decembrie, Geoană se grăbeşte să-l felicite pe Emil Constantinescu pentru victorie.

Noua putere apreciază trădarea şi-l păstrează la Washington unde Mircea Geoană şi soţia fac o figură neaşteptat de bună. "E atât de abil încât e imposibil să-i refuzi ceva", spune despre el un oficial de la Departamentul de Stat. E un compliment aproape fără precedent în diplomaţia postrevoluţionară.

Între 2000 şi 2004, Mircea Geoană este ministrul de Externe al României, funcţie care şi aduce o popularitate meritată.

Când coboară însă în politica internă, e zdrobit de Băsescu la alegerile pentru Capitală. În acest punct, diplomatul Geoană dispare şi se naşte cu dureri politicianul Geoană.

În 2005 Mircea Geoană reuşeşte ceea ce a reuşit doar Ceauşescu: îl marginalizează pe Ion Iliescu. La Congresul PSD e sprijinit de boierii trădători din teritoriu şi ajunge preşedintele partidului.

Se trezeşte însă în capul unui partid-junglă, populat cu specii periculoase, încă nedescoperite de justiţie. Aici începe evoluţia lui comică de la prostănac, la animal politic.

Mircea Geoană e însă neobosit. Ştie să se scoale de dimineaţă, să spună prostii la prânz şi să se culce seara senin pe ele. Trăieşte în plină ficţiune şi decolează ori de câte ori are ocazia. 

E lipsit de simţul realului, de simţul ridicolului, dar nu şi de simţul umorului.

Avântat tovărăşeşte, arborând o competenţă care nu-i a lui, Mircea Geoană e primul caz notoriu de marxism financiar.

Mircea Geoană e însă, oficial, candidatul PSD la prezidenţiale. Are în spate un partid greu, iar în faţă o sarcină şi mai grea. Are 50 de ani. Naşterea e programată abia în noiembrie.