Politica şi Ziua Naţională sunt subiectele editorialelor principale
Majoritatea editorialiştilor aleg să scrie despre scandalurile de pe scena politică, pe ultima sută de metri a campaniei electorale pentru turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.
Adrian Cercelescu semnează editorialul \"Roşu, galben şi oranj\" în Gândul: \"România, săraca, nu poate fi vedetă nici de ziua ei de naştere. Ieşiţi pe uliţă, scoateţi capul pe termopan şi spuneţi ce vedeţi. Peste tot, numai roşu, galben şi oranj. Bine, dom\'ne, aşa îmbrăcăm ţara când împlineşte 91 de ani? Da, pentru că nu e momentul să asortăm baba, în aceste clipe de grea cumpănă. Ce \'918? Ce Întâi Decembrie? Doi inşi tocmai se omoară sub ochii noştri să scrie ei istoria\".
Silviu Sergiu semnează editorialul din Evenimentul zilei, \"Domnişoare de pension în politică\": \"Campania negativă împotriva lui Băsescu este o strategie menită a-l ţine captiv unor scandaluri perpetue, în timp ce tripleta Mircea Geoană-Klaus Johannis- Crin Antonescu pozează drept soluţia pentru ieşirea din criză. Miza scandalului „Băsescu a lovit un copil” nu este acela de a demonstra că actualul preşedinte este un tip rudimentar, instinctual, agresiv şi fără bune maniere\".
Laurenţiu Ciocăzanu scrie despre \"Somn uşor!\" din Adevărul: \"Astăzi, pe hârtie scrie că este Ziua României. În viaţa de zi cu zi, sărbătoarea asta de neam şi ţară nu produce vibraţie pe măsura calendarului şi a scriptelor oficiale. De aproape 20 de ani, ne chinuim să facem din 1 Decembrie un motiv de bucurie şi nu prea ne iese. De fiecare dată, oficialităţile anunţă parade, defilări, adunări, discursuri - toate incapabile să producă vreun mare tremur emoţional. Trag de genul ăsta de manifestări ca şi când ar vrea să umfle cu pompa un eveniment născut moale. La joc s-au „lipit\" în timp şi televiziuni care s-au dat de ceasul morţii să ne bage pe gât cârnaţi scăldaţi în fasole, ca semn al brandului de ţară. Degeaba!\".
În Cotidianul apare editorialul \"O scatoalcă şi un caracter\", semnat de Cornel Nistorescu: \"Când Dinu Patriciu a spus că are şi o problemă personală cu Traian Băsescu am ridicat din sprâncene. Despre ce naiba o fi fost vorba? Despre cele două săptămâni pe care i le-a mai dat Patriciu sau despre aceleaşi două săptămâni pe care i le-a lăsat Traian Băsescu? Ameninţarea reciprocă nu putea să fie cauza unui război pe viaţă şi pe moarte, după cum o incompatibilitate funciară nu putea răbufni din senin. A fost mai degrabă efectul a ceva mai vechi\".