Petre Barbu: Patriotismul culinar face rău digestiei
Pe 1 Mai mâncăm mici de la primarul Vanghelie. De Crăciun înfulecăm cel mai lung cârnat din lume făcut sub comanda primarului Oprescu. La sfârşitul anului, dănţuim la cel mai ieftin Revelion, organizat tot de Vanghelie. Pe 1 Decembrie, Armata bagă iahnie de fasole. Facem chermeză şi de Ziua Europei cu 30.000 de sarmale împărţite de primăria condusă de Neculai Onţanu. Dacă adăugăm şi pomenile din campaniile electorate, suntem ghiftuiţi. Pomenile nu ne rămân în gât.
Cei care iau peste picior foamea noastră sunt nişte intelectuali sclivisiţi. Şi, până la urmă, ce e rău să fii pomanagiu, asistat, o legumă? Să caşti gura când sfârâie micii pe grătar şi să ciuleşti urechile la câteva promisiuni aberante? Este cât se poate de normal.
Toate aceste evenimente sunt motive plăcute de socializare. Trebuie să recunoaştem, nu avem destule ocazii să descoperim împreună valorile noastre naţionale, ca să devenim o societate puternică. Dar ce avem noi, românii, în comun? Istoria! Nu ştim „cine a tras în noi după 22”, dar putem să trăim liniştiţi şi fără vreun răspuns clar.