Osetia de Sud, o rană încă deschisă în relaţiile ruso-georgiene, la un an de la conflict
În noaptea de 7 spre 8 august, în urmă cu un an, când cerul georgian lua foc sub efectul rachetelor şi focurilor de armă, nimeni nu-şi putea imagina amploarea crizei care urma să se nască în jurul teritoriului minuscul al Osetiei de Sud.
Armata rusă a strivit fără nicio dificultate forţele georgiene, într-un blitzkrieg de doar cinci zile, lăsând stupefiată comunitatea internaţională şi provocând oripilare printre georgieni. Cât despre populaţia Osetiei de Sud, aceasta i-a primit pe ruşi ca pe nişte salvatori. Retrăgându-se în cele din urmă, după un armistiţiu obţinut cu mediere europeană, ruşii au au păstrat nu numai controlul asupra Osetiei, dar şi asupra Abhaziei, alt mic teritoriu georgian separatist prorus, şi asupra unor porţiuni din teritoriul georgian limitrof.
Şi după un an, Rusia sfidează Occidentul interzicând accesul observatorilor europeni în regiunile disputate şi opunându-se continuării misiunii în regiune a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Moscova a recunoscut rapid, de altfel, independenţa celor două teritorii georgiene disputate. În lume, doar Nicaragua i-a urmat exemplul.
Deşi a trecut un an, Moscova şi Tbilisi continuă să se acuze reciproc de a fi la originea ostilităţilor, iar "provocările" din regiune se înmulţesc. UE ar urma să publice până la sfârşitul lunii septembrie un raport despre cauzele conflictului.
Dar războiul, chiar dacă a fost scurt, a permis Rusiei să se repoziţioneze ca principală putere într-o regiune în care Statele Unite încearcă să îşi sporească influenţa. Iar condamnările severe, în special ale Washingtonului, de la începutul războiului, au fost uitate curând. Astfel, cooperarea Rusia-NATO, suspendată după război, a fost reluată în iunie. Iar preşedintele american Barack Obama nu ascunde că vrea să "relanseze" relaţiile ruso-americane.
La rândul său, Georgia şi-a pierdut o cincime din teritoriu şi şansele de a adera la NATO, aşa cum dorea preşedintele său prooccidental Mihail Saakaşvili. Deşi a evitat coborârea în infernul crizei şi haosul politic pe care i-o prevedeau unii, imaginea Georgiei a avut de suferit de pe urma aventurismului său militar.
"Războiul a avut consecinţe catastrofale pentru Georgia", apreciază Ghiorghi Huţişvili, directorul Centrului internaţional pentru conflicte şi negocieri de la Tbilisi. "Perspectiva refacerii integrităţii sale teritoriale a fost amânată pe termen nedefinit, poate pentru niciodată. Iar aderarea Georgiei la NATO şi UE a devenit mai puţin realizabilă. NATO nu poate accepta o ţară cu baze militare străine pe teritoriul său", subliniază el.
Extinderea Alianţei la Ucraina şi alte ţări riscă, de asemenea, să fie îngheţată pentru moment, consideră experţii.
Între timp, în Caucaz situaţia rămâne tensionată şi ranchiunile aprinse, aşa încât o nouă escaladă a violenţelor nu poate fi exclusă. Mai multe runde de negocieri au avut loc la Geneva între ruşi, separatişti şi georgieni, dar fără progrese notabile.
"Incidentele violente şi lipsa unui regim de securitate funcţional (în şi în jurul zonelor litigioase) creează o atmosferă periculoasă, în care ar putea reizbucni confruntări de amploare", avertizează International Crisis Group, grup de reflecţie de la Bruxelles.