De harul umorului nu duce lipsa, cred, nicaieri pamântul României, gratie duhului oamenilor lui, va fi intrând, desigur, în zestrea genetica a acestui neam, un astfel de „capital” (de ordinul spiritului), reinvestit cu folos în noi si noi împrejurari de viata istorica, de realitati sociale, apucaturi si imposturi apte sa-i stârneasca râsul si ironia, chiar si oximoronicul haz de necaz. Totusi, firea moldoveanului nu doar „pare&rdq (...) Citește mai departe...