Trenul a ajuns la ora prevazuta la Hauptbahnhof München. Resiteanul mi-a propus ca el sa coboare si sa stea în fata geamului, iar eu sa-i dau bagajele prin fereastra. O idee deloc proasta.
"Am eu grija de bagaje, ia cautati dumneavoastra un carucior", a fost urmatoarea lui propunere. Fiind sensibil mai tânar, m-am executat. M-am dus, am gasit un carucior de bagaje, am constatat ca trebuia sa ai o moneda de o marca, din fericire aveam una. Ne-am urcat bagajele pe car (...) Citește mai departe...