Moara din nuvela lui Slavici există lângă Ineu, pe Canalul Morilor
"De la Ineu, drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţarini. Timp de un ceas şi jumătate, drumul e bun. Vine apoi un pripor, pe care îl urci, şi după ce ai coborât iar în vale, trebuie să faci popas, să adapi calul ori vita din jug şi să le mai laşi timp de răsuflare, fiindcă mai departe locurile sunt rele. Aici în vale e Moara cu noroc''. Aşa a scris Ioan Slavici.
Ori din care parte ar veni, drumeţul se bucură când o zăreşte din culmea dealului pleşuv, căci, venind dinspre locurile cele rele, ea îl vesteşte că a scăpat norocos''. Aşa descrie Slavici cârciuma unde se adunau obosiţi drumeţii. Drumeţi plecăm şi noi în căutarea locului cu noroc, în sus, pe Canalul Morilor.
Din Ţara Zarandului şi până în Ungaria, valea este presărată cu zeci de mori de apă, vechi de sute de ani. Mai întâi, oprim la moara de lângă Ineu, acum în renovare. Proprietarul nu e sigur dacă aici a înnoptat Lică Sămădăul. Aşa că mergem mai departe, pe drumul Boxigului.
Din păcate, nimeni nu mai ştie cu exactitate care este moara cu noroc care apare în romanul lui Slavici. Pe o rază de 10 km, în această zonă sunt trei astfel de clădiri care seamană între ele.Moara unde s-a turnat fimul, în 1957, este destul de dărăpănată.
"Lică, un om de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc", îşi descria Slavici personajul. Lică era de loc din Şicula, aşa că plecăm într-acolo, poate îi cunoaştem urmaşii. Din poartă-n poartă, din vorbă-n vorbă, îl găsim. Are 95 de ani. Şi nu prea-i place să vorbească de Lică.
Oamenii din Şicula sunt mândri că unul de-ai lor a apărut în cărţile lui Slavici.