Mircea Dinescu: Scuze pentru bou
Printr-o ciudăţenie lingvistică, numele domnului Boc, pronunţat în limba turcă, ar echivala cu magiunul din hazna, pe când în germană, cu un k în coadă, domnul Boc n-ar conduce guverne, ci ar mârli capre pe valea Rinului, deoarece când zici Bock, zici ţap.
N-aş fi abuzat de farmecul etimologiei populare dacă primul-ministru n-ar pendula între cele două posibile interpretări ale numelui său, preschimbându-se ba într-o minusculă căcărează la picioarele lui Traian Băsescu, ba într-un ţap cu atitudine priapică în faţa subalternilor. Impardonabila comparaţie pe care am comis-o acum trei săptămâni la Realitatea mă obligă să-i cer scuze boului, care-i un simbol al materiei nepervertite de subînţelesuri potrivnice şi în ochii căruia stăpânul şi sluga se topesc deopotrivă în apele indiferenţei.