Mircea Dinescu: Dumnezeu să te ferească de dragostea părintească!
Pe la optzeci de ani, de fiecare dată când mă revedea, taică-meu, sorbindu-mă din ochi şi examinându-mă din cap până-n picioare, exclama cu o mândrie neascunsă în glas: „Mă, băiatule, văd c-ai mai crescut!“.
Zadarnic încercam eu să-i explic că n-am boala lui Calache să-mi crească mădularele şi să mă înalţ după vârsta de cincizeci de ani.
El o ţinea una şi bună, întrezărind o girafă acolo unde păştea un hipopotam.
N-am avut curajul să-i spun că, în realitate, el a scăzut şi că e victima acelei nemiloase chimii ce transformă un bărbat arătos într-o părere.