Micuţa Picasso la TEDx Bucharest: "Nu trebuie să fiţi cu toţii artişti tocilari şi obsedaţi ca mine"
O sectă, formată din puţin peste 100 de oameni, a celor care îndrăznesc să gândească diferit. REALITATEA.NET vă ţine la curent cu cele mai interesante prezentări ale evenimentului care are loc la Bucureşti.
De ce suntem la Bucureşti şi vorbim engleza, se întreabă în engleză, Cătălin Ştefănescu, gazda TEDx Bucharest. E una dintre regulile stabilite de organizatorii care au dorit să facă totul ca la carte, ca în SUA, mai exact, unde acum 25 de ani a avut loc primul eveniment TED.
Fără întrebări în timpul speach-urilor de câte 18 minute a celor 13 vorbitori, fără telefoane mobile, fără laptopuri (cu câteva excepţii, după cum vedeţi), fără posibilitatea de a părăsi sala de conferinţe în timpul prezentărilor sunt reguli la fel de stricte.
Alexandra Nechita, aka Micuţa Picasso, a aterizat direct din Los Angeles pentru a fi prima invitată a evenimentului. Cu o engleză excelentă, şlefuită în SUA, unde locuieşte de când era mică, pictoriţa Alexandra Nechita a vorbit despe ambiţia ei din copilărie şi despre visul pornit atunci de a picta, pentru care părinţii ei s-au făcut luntre şi punte pentru a-l face posibil.
Numită încă de când era mică Micuţa Picasso, Alexandra, acum în vârstă de 24 de ani, ştie că ambiţia ei e o trăsătură genetică de familie. Părinţi ei au ales astfel SUA pentru că în România "similaritatea era preţuită, iar personalitatea nu exista". "Am crescut crezând în visele pe care şi le creezi", mărturiseşte Alexandra. La acea vârstă fragedă, când deja cunoştea faima, românca îşi aduce aminte cum era antisocială şi neglija şcoala, şi cum "părinţii erau fericiţi că nu vorbesc cu pereţii sau nu ceream să îmi cumpere farduri".
Despre norocul unor părinţi şi, în general, adulţi deschişi la minte şi dezinhibaţi, vorbeşte Alexandra Nechita atunci când propune reţeta ei de schimbare a lumii. "Dacă nu eram născută din părinţi români hipioţi aş fi fost pedepsită dacă mă apucam să desenez", îşi laudă ea şansa. Ştie că o pildă ca a ei nu va schimba societatea din temelii, "nu toţi trebuie să fie artişti tocilari şi obsedaţi ca mine". E însă sigură că un pas înainte putem face cu toţii. Cum? Învingând frica de a gândi "out of the box".