Marius Niţu: Gigi, Al Capone de Pipera
Balamucul reţinerii lui Gigi Becali te face să-ţi pară rău de latifundiar, de Poliţie, de Justiţie, apoi de toată ţara. Acţiunea nu seamănă cu aplicarea unui act de justiţie, ci cu încăierarea a doi golani de cartier care vor să şi-o pună cu orice preţ. Întâi Gigi, războinicul luminii, Regele-Soare al Piperei, prinde nişte hoţi care i-au furat limuzina. După acţiunea în forţă a poliţiei sale particulare conduse de Zmărăndescu, domn’ magistrat Becali le ia declaraţii, îi judecă într-un bar-tribunal şi îi achită dându-le nişte palme cu suspendare. Dacă se limita la atât, domn’ Gigi nu păţea nimic. Oameni importanţi din Bucureşti, cum ar fi Vasile Turcu, acţionar al Clubului Dinamo, şi-au recuperat limuzinele după negocieri mai mult sau mai puţin contondente cu hoţii. Dar Becali a început să se laude cum a rezolvat el cu „băieţii“. Băieţii ăilalţi, adică oamenii legii, s-au supărat când s-a aflat că altcineva le face treaba. Adică Pipera e stat în stat, noi ce suntem aicea? Dar era o problemă. Hoţii n-au făcut plângere, adică n-au făcut recurs la judecata de cartier a lui Gigi. Aşa că poliţia unui oraş unde sunt recuperate mai puţin de jumătate din maşinile furate se autosesizează în cazul unei maşini recuperate în care absolut nimeni n-a depus niciun fel de plângere. După aia, acţiunea. Şase persoane sunt reţinute într-un sfert de oră. A şaptea, domn’ Gigi, e reţinută după un show TV de trei ore, că tot suntem egali cu toţii în faţa legii. Poliţiştii zâmbeau fotogenic pe sub cagule în timp ce îl flancau artistic pe infractor care dădea de zor interviuri.