MENIU

Marea confruntare de joi seară este dezbătută de editorialişti în ziare

Revista presei

Confruntarea dintre candidaţii la preşedinţie, Mircea Geoană şi Traian Băsescu, este principalul subiect de analiză a presei.

Cornel Nistorescu vorbeşte în Cotidianul despre \"Duelul disperaţilor\".

Ce trăim noi se poate numi demenţă politică! Ai zice că şi pisicile votează, necum măgarii, bivolii, maidanezii şi broscoii! Ne separă anatomia şi culoarea politică. Adică unul dintre cei doi.

Miza pare una pe viaţă şi pe moarte. Şi de trufie. Cică latinismul românilor face sângele să fiarbă. Nu cred. Încărcătura teribilă a alegerilor de poimâine este una dată de bani. Adică de corupţie. Eşti la putere, te-ai făcut om! Ai pierdut şi treci în opoziţie, te latră câinii, te cercetează poliţia, te înjură vecinii. Sacul de bani câştigat în fruntea bucatelor se rupe la fund şi te poţi scufunda cât ai zice peşte. Dacă ar fi fost o bătălie pentru cine pune în aplicare nu ştiu ce proiect, l-am fi luat la mişto. Să-l facă fraierii! Or, nebunia vine de la banii pierduţi.

Doi ţigani au mers cu trei sacoşe să schimbe patru milioane de euro în lei. În campanie se plăteşte în moneda naţională. Trebuie achitate facturile. De păstrat, se depozitează în valută europeană. Din când în când, doamnele schimbă 4-5 mii de euro când merg la shopping, un fel de piaţă a nevestelor de miniştri şi parlamentari. Doamnele de politician, nu de gură-cască! Acelea iau tramvaiul de 6 dimineaţa să ponteze fişa înainte de 7, ca să nu le taie ziua.

Petre Barbu se întreabă în Adevărul \"Pe cine să pupăm?\"

După ’89, pupincurismul s-a transferat din organizaţia de bază de partid în birourile corporaţiilor şi ale ministerelor.

„Te pup în fund, conducător iubit!\" este cel mai spectaculos titlu al unui roman apărut după 1989 în literatura română. Aparţine scriitorului Daniel Bănulescu şi a fost publicat în 1994 la Editura Nemira. (Merită citit!) Când am văzut pentru prima dată acest titlu (păcat că editorul s-a speriat şi n-a mizat pe cuvântul „cur\", mult mai aplicat decât „fund\" şi chiar mai potrivit spiritului românului) credeam, în naivitatea mea, că „epoca pupatului\" s-a încheiat în România.
taguri

Şi societatea românească (mare cuvânt, societate!) va evolua pe competenţe, nu pe pupat... Se ştie, competenţa s-a dovedit în anii care au urmat o monedă fără valoare. Mi-am luat gândul că tinerii vor înlocui înclinaţia bătrânilor pentru linguşeli cu admiraţia (altă vorbă goală!). Atât timp însă cât ei învaţă în şcoli că pot trece examenele cu şpăgi şi „datul cu periuţa\", este greu de crezut că această boală va dispărea.

Cristian Tudor Popescu scrie în Gândul despre \"Frica şi ura\" candidatilor la preşedinţie.

• Un adversar puternic al lui Traian Băsescu este o absenţă. Absenţa lui Adrian Năstase din confruntarea finală. Mircea Geoană nu e în stare nici pe departe să stârnească în populaţie valurile de antipatie, de ură pură pe care le producea în mod natural Năstase şi pe care Băsescu a navigat spre victorie în 2004. De aceea dl. preşedinte nu pierde nici o ocazie de a-l evoca.

• Un adversar puternic, poate chiar mai puternic decât Traian Băsescu, al lui Mircea Geoană este o prezenţă. Prezenţa lui Ion Iliescu, cu şapcă de comisar al poporului, încă în primul rând al partidului. El face posibil strigătul: \"Jos comunismul!\" în 2009, altfel o aberaţie nostalgică, deoarece corect ar fi: \"Jos comunistul!\" - Ion Iliescu este ultimul comunist autentic din politica românească.

• Pentru un războinic, a lupta singur împotriva tuturor e un act de bravură. Pentru un politician, a lupta singur împotriva tuturor e o dovadă de incompetenţă. Dl. Băsescu bravează refuzând să înţeleagă această diferenţă.

• Dl. Geoană este predicatorul reconcilierii, al unităţii şi cooperării. Probabil s-a antrenat mult în faţa oglinzii ca să debiteze toate astea fără să-i tresară un muşchi pe faţă. Vă imaginaţi varanul, pitonul şi struţul carnivor, adică Voiculescu, Vântu şi Patriciu, strâns uniţi întru altceva decât înlăturarea lui Băsescu? Sau pe Mazăre fraternizând cu Iohannis? Adrian Năstase renunţând să viseze la întoarcerea pe cai mari, Marian Vanghelie retrăgându-şi proclamaţia: \"Voi fi cel mai puternic om din România\"?

Ioana Lupea descrie în Evenimentul Zilei cum arată \"Sperietoarea PSD\".

Monopolul asupra discursului mediatic, subordonarea TVR în campania electorală, discreditarea demonstranţilor anticomunişti din Timişoara cu epitete ca „huligani” au amintit, dureros, de abuzurile partiduluistat.

Resuscitarea resentimentelor latente faţă de PSD, parte a planului lui Traian Băsescu, este şi singura şansă a acestuia pentru adjudecarea celui de-al doilea mandat.

Doar ura poate învinge ura: duminică vor fi testată la urne şi forţa, şi durabilitatea ostilităţii românilor faţă de PSD.

Strategia lui Traian Băsescu de a-şi face din Mircea Geoană contracandidatul pentru turul al doilea de scrutin al prezidenţialelor, al cărei prim act s-a jucat la revocarea lui Dan Nica din funcţia de ministru de interne, a funcţionat.

Mircea Geoană este adversarul ideal pentru Traian Băsescu, tocmai pentru că poartă pe umeri povara istoriei partidului său. La reanimarea acestei poveşti politice legate de comunism, de mineriade, de corupţie, de subordonare a presei şi-a adus contribuţia, din plin, şi PSD, în spatele căruia s-a aşezat Invincibila Armada condusă de oligarhi cu o imagine negativă, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu.