La Mănăstirea Nicula se află o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni
La trei kilometri de oraşul Gherla, între dealuri, dincolo de o pădure deasă şi umbroasă se ascunde micul sat Nicula. La prima vedere, o aşezare ca oricare alta liniştită, cu oameni simpi, cu frica lui Dumnezeu. Nicula este însă un loc al credinţei, al speranţei şi al miracolelor. Este locul spre care, în fiecare an la 15 august, mii de oameni îşi îndreaptă paşii şi gândurile.
Săraci sau bogaţi, bolnavi sau sănătoşi, fericiţi sau necăjiţi toţi sunt uniţi de credinţa în Dumnezeu. Vin la Mănăstirea Nicula să se închine la Icona făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Linişte, pace, tămăduire sufletească şi trupească. Apropiere de cer şi de Dumnezeu. Asta caută pelerinul sosit în micul sat ardelean Nicula. Adesea oamenii străbat sute de kilometri convinşi că vor fi martorii unui miracol.
Mănăstirea Nicula a devenit cunoscută după 1700, an în care credincioşii au fost martorii primei minuni. Icona Maicii Domnului a lăcrimat 26 de zile. Mărturiile celor care au văzut lacrimile sunt consemnate în documentele bisericeşti. Vestea despre această minune s-a împrăştiat repede.
Cu toate că majoritatea enoriaşilor vin la icoana făcătoare de minuni la 15 august această icoană poate fi vizitată în oricare perioadă a anului.
Icoana este cunoscută pentru puterile ei tămăduitoare, sunt mulţi oameni care s-au vindecat de boli incurabile, inclusiv de cancer, sunt multe familii care au dobândit prunci după ce s-au închinat la icoană şi poate cea mai mare minune e faptul că există, în inima Transilvaniei o obşte monahală şi un aflux foarte mare de pelerini.
În fiecare an această biserică este înconjurată de pelerini în coate şi genunchi, ca jertfă pentru iertarea păcatelor.
Mica biserică de lemn care datează din secolul al XVII-lea a adăpostit icoana făcătoare de minuni până în anul 1898 când a fost mutată în biserica mare.