Jose Carerras îşi anunţă, discret, retragerea, după o carieră extarordinară la operă

Acum în vârstă de 62 de ani, Carerras pare resemnat în a spune că marile roluri de operă pe care le-a jucat o viaţă sunt, acum, provocări prea mari pentru el. "Dacă pot da recitaluri, adaptând repertoriul nevoilor mele, nu este nicio problemă. Dar în privinţa operei, dacă nu apar alte oportunităţi, cariera mea este gata", explică tenorul.

În conversaţia avută cu reporterul The Times, în oraşul său natal, Barcelona, Carerras îşi povesteşte, pe un ton blând, adeseori nostalgic, parcursul, de la anii trăiţi sub teroarea franchistă, până la momentele de miracol avute pe scenă, alături de Placido Domingo şi Luciano Pavarotti. "Fără să fiu îngâmfat, noi am fost cei mai populari tenori. (...) Am fost populari într-un mod spontan şi genuin", îşi aminteşte tenorul. În momentul în care tenorii au format celebrul trio, Carerras era cu 11 ani mai tânăr decât Pavarotti. Era cel mai tânăr, dar şi cel mai necunoscut, aminteşte Carerras, rememorând un episod din serialul TV "Seinfeld", în care se face referire la el, ca fiind "al treilea tenor", singurul al cărui nume nu este amintit.

Victoria împotriva bolii care l-a măcinat, o formă agresivă de leucemie, îl face să creadă că miracolele se pot întâmpla. După chimioterapie şi un transplant realizat în Seattle, Carerras şi-a revenit şi a urcat iarăşi pe scenă. Fără leucemie, spune Carerras, probabil că cei Trei tenori nu ar fi existat. Concertul de binefacere care i-a reunit în iulie 1990, la Campionatul Mondial de fotbal din Italia, a fost prilejuit de nevoia de fonduri pentru fundaţia pentru bolnavii de leucemie, pe care o înfiinţase. 800 de milioane de oameni au ascultat atunci simfonia celor trei voci, iar înregistrarea concertului a devenit cel mai vândut album din istoria muzicii clasice. Mai mult de un miliard de auditori au fost estimaţi la concertul live dat de cele trei mari voci la Los Angeles, în 1994.

Carreras îşi aminteşte cu greu de vremurile în care nu cânta. Ca mulţi din generaţia sa, recunoaşte că a fost influenţat de Mario Lanza, în "The Great Caruso". Tatăl său a fost republican, motiv pentru care familia a fost nevoită să emigreze în Argentina, în vremea regimului lui Franco. După revenirea în Spania, José a luat lecţii de muzică de la un prieten al mamei sale, iar la 8 ani şi-a făcut debutul la postul naţional de radio al Spaniei, cu "La donna è mobile".

În ceea ce priveşte cheia succesului, ea stă în muncă, dedicaţie şi, fără doar şi poate, talent: "Bineînţeles, contează instrumentul. Dar mai este şi vocaţia, cineva trebuie să simtă că poate cânta şi interpreta un anumit gen de muzică", spune simplu Carerras, dându-l ca exemplu pe Tom Jones, care ar fi putut deveni o mare voce a operei.

José Carreras dă 50 de recitaluri pe an, iar recent a relansat un nou album eclectic, cu selecţii ca "Che gelida manina", "La donna è mobile" şi " E lucevan le stelle", dar şi "Born Free", "Over the Rainbow" şi "White Christmas". Tenorul va fi recompensat pentru întreaga carieră, la Classical Brits, pe 14 mai, unde este aşteptat şi Placido Domingo.

Cariera tenorului spaniol include peste 60 de roluri interpretate pe diferite scene muzicale ale lumii. Jose Carreras este cunoscut şi pentru eforturile lui umanitare. Este fondatorul Fundaţiei Internaţionale Jose Carreras pentru lupta împotriva leucemiei, pe care a fondat-o în 1988.