În fiecare an, localnicii din Valea Gurghiului organizează un festival al localităţii
Valea Gurghiului, în Mureş. Un loc pentru care merită să baţi drumul, ca să petreci câteva zile de concediu. Este zona cu aerul cel mai curat din ţară, spun cunoscătorii, iar farmecul locurilor şi oamenii tot timpul bucuroşi de oaspeţi te vor cuceri definitiv.
E o zonă atestată încă de pe vremea geto-dacilor, iar localnicii sunt mândri de asta, de aceea nu e turist căruia să nu îi împărtăşească din tradiţii.
În nord-estul judeţului Mureş, la poalele Munţilor Gurghiului, te vindeci de boli, mănânci bine şi dormi tun, se laudă localnicii. Aici, stratul de ozon are cea mai mare densitate din Europa.
În localitatea Ibăneşti Pădure gazdele te întâmpină cum ştiu mai bine. Nu uită de tradiţii, iar cei ce le vin în case trebuie să le cunoască şi ei.
"Bună ziua! Poftiţi, poftiţi!", spune gazda. "Să luaţi un pahar de ţuică, de jin ars, să bem şi să facem o mâncare, mamaligă, un balmoş", adică o minunăţie din şuncă, brânză şi mămăligă, toate aşezate straturi-straturi - te îmbie localnicii.
Jinul ars e obişnuita ţuică din fructe. Curată şi... tare, că îţi cam ia minţile.
Nea Tică, cel pe care îl ştie toată Valea Gurghiului, face cel mai bun jin ars. Nea Tică e mereu printre cazane şi damigene, dar se opreşte bucuros din treabă ca să povestească turiştilor cum prepară el, de zeci de ani, licoarea.
"Se numeşte utcă, şi acum se întoarce a doua oară, se fabrichează, se rafinează şi iese jin ars de prune, de mere, jin ars de fructe, aşa se numeşte la noi, că la noi dacă are un măr, un păr, pune tot lalolaltă", spune nea Tică.
La nea Tică se adună câteodată, seara, lume multă. Se pun oamenii la un păhărel de tărie, şi încă unul, şi-apoi altul... şi-uite aşa vorba devine mai grea, limba mai împleticită. Aşa că nea Tică şi-a numit ţuicăria... Institutul de Limbi Străine.
"Aicea vin multe persoane şi se mai oaspătă şi, asa cum zice la Institutul de Limbi Străine, să vezi ce ne petrecem... Le fac câte-un cuptor de pitaus, le dau câte-un pahar de jin ars şi-apoi să vezi ce sfaturi şi ce poveşti", spune omul.
Dacă ajungeţi pe Valea Gurghiului, nu ezitaţi sa faceţi o plimbare cu trăsura.
Aşa ajungem în satul alegoric. De fapt, un locşor în care fiecare dintre cele cinci sate de pe vale şi-au amenajat câte o căsuţă reprezentativă. Aici se şi organizează, de altfel, în fiecare an, Festivalul Valea Gurghiului - Valea Regilor, în care sunt prezentate tradiţiile şi obiceiurile zonei.
Când femeile se adună la şezătoare, caierul susură, firul de lână iese liniştit, mâna cu acul merge, iar în tot timpul ăsta, bătrânele deapănă amintiri.
Neapărat, împrejurimile trebuie văzute la pas. Dacă aveţi îndemânare, pădurile, pline de cerbi şi ciute, sunt cel mai bun loc pentru vânătoare.
Au vânat aici regele Ferdinand, apoi Carol al -II-lea, îşi amintesc bătrânii. Nicolae Ceauşescu îi aducea pe alţi conducători ai vremurilor trecute - Hruşciov sau Tito. Iar râul Gurghiu este plin de peşte, când aveţi chef să daţi la undiţă.