În 1999, FMI a cerut României închiderea minelor nerentabile
Cele 10 acorduri pe care România le-a încheiat cu Fondul Monetar Internaţional nu au adus doar avantaje pentru economia românească. Condiţiile foarte stricte impuse de instituţia financiară, de la îngheţarea salariilor pînă la majorarea taxelor şi a impozitelor au generat ample proteste de stradă. Iar istoria recentă ne arată că anul 1999 a fost cel mai drastic din acest punct de vedere.
În 1999, una dintre cerinţele Fondului Monetar Internaţional pentru acordarea unui imprumut României a fost închiderea minelor nerentabile. Pretenţia instituţiei financiare nu a făcut decît să aducă ţara noatră în pragul dezastrului, dupa ce minerii din Valea Jiului au pornit un adevărat război împotriva Guvernului condus, la acea dată, de Radu Vasile.
Peste 10 mii de ortaci, in frunte cu Miron Cozma, au ieşit din galerii şi au plecat spre Capitală ca să ceară salarii mai mari şi renunţarea la programul de închidere a minelor nerentabile.
După celebra Bătălie de la Costeşti, unde ortacii reuşesc să străpungă cordoanele de jandarmi şi poliţişti, premierul Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii. A fost încheiată Pacea de la Cozia, un acord în care Guvernul a decis, printre altele să nu se închidă minele Dâlja şi Bărbăteni.
Tot în 1999, Fondul Monetar Internaţional a mai cerut privatizarea TAROM, dar şi a combinatelor SIDEX Galaţi şi ALRO Slatina. În plus, instituţia financiară a condiţionat semnarea acordului de închiderea BANCOREX, dar şi a Combinatului COMTIM. Ultima măsură a dus la concedierea a peste 3.600 de persoane angajate la această societate din Timişoara. Iar lipsa fondurilor a făcut ca, în acea perioadă, porcii crescuţi în combinat să nu aibă cu ce să fie hrăniţi.