Horia Ghibuţiu: Lucescu de România
Mai întâi, în calitate de şef al unui fotbal corupt, s-ar cuveni ca Naşul să nu devină mai antipatic decât e. Or, jignind inteligenţa microbiştilor autohtoni, o izbuteşte cu prisosinţă. Ştiu şi fanii că e o exagerare să socoteşti românească echipa cvintetului brazilian jucând pentru minerii din bazinul Donbas, dar asta nu-i împiedică să-i fie recunoscători antrenorului a cărui naţionalitate e răspândită în toate zările de agenţiile de presă!
A doua greşeală pe care o comite Sandu este faţă de Lucescu, antrenorul pe care l-a susţinut miercuri seara la Stambul, căruia i-a făcut fiul selecţioner, dar, ireparabil, nu l-a adus niciodată pe banca tehnică a naţionalei de fotbal pe senior. Acesta este, indubitabil, cel mai meseriaş - scuzaţi vorba tocită - antrenor român, chiar şi dacă n-ar fi câştigat ultima Cupă UEFA.
În fine, capul federaţiei române greşeşte faţă de vânzătorul de la chioşcul de ziare aflat la colţul blocului, care m-a întâmpinat prietenos ieri dimineaţă, dornic să-i confirm accesul de mândrie naţională: „V-au plăcut românii noştri?”. Sau faţă de premierul Emil Boc, care s-a fudulit ieri cu colonia românească de pe Don. Boc l-a invitat pe Mircea Lucescu la Palatul Victoria şi le-a transmis felicitări celorlalţi români de la Şahtior, internaţionalul Răzvan Raţ şi maseurul Victor Hexan (primul-ministru e sumar informat, mai meritau o menţiune, acolo, Marian Ioniţă, antrenor cu portarii, şi românul din Republica Moldova ocupând funcţia de antrenor secund, Alexandru Spiridon).