FMI a revizuit în scădere costul crizei pentru sistemul financiar mondial, la 3.400 miliarde dolari
FMI a anunţat miercuri că a revizuit în jos estimarea privind costul crizei actuale asupra ansamblului institutuţiilor financiare, la 3.400 miliarde dolari, datorită măsurilor fără precedent luate la nivel mondial şi semnalelor de redresare economică, însă susţine că riscurile se menţin.
"Suntem pe drumul spre redresare, însă aceasta nu însemană că riscurile au dispărut", a declarat directorul departamentului pentru pieţe monetare şi de capital al FMI, José Viňals.
Raportul subliniază nevoia de refacere a capitalului băncilor pentru a le permite să ofere împrumuturile necesare susţinerii redresării economice. Fără acest pas, riscurile de recesiune şi colaps financiar ar putea reapărea, se mai precizează în raport.
"Dacă eşuăm în rezolvarea provocărilor pe care sistemul financiar le întâmpină în actuala criză, riscăm să antrenăm riscuri sistemice şi să deraiem de pe calea de redresare a economiei", a adăugat Viňals.
Băncile se confruntă în prezent cu numeroase provocări. Raportul estimează că băncile comerciale şi-au reevaluat în scădere portofoliile deţinute cu 1.300 miliarde dolari în prima jumătate din 2009 şi riscă o nouă reevaluare în scădere de 1.500 miliarde dolari. Pe ansamblu, băncile au admis mai puţin de jumătate din pierderile estimate. Băncile americane au recunoscut mai multe pierderi decât cele din Marea Britanie şi zona euro.
Pieţele emergente sunt cele care au rezistat cel mai bine crizei, însă vulnerabilităţile persistă încă, se mai arată în raport. Deşi portofoliile de investiţii străine au revenit pe pieţele emergente, creditele bancare transfrontaliere scad în continuare. Ţările emergente care depind semnificativ de creditele bancare au fost afectate cel mai puternic, în special în Europa emergentă, se mai precizează în raport. Revenirea finanţărilor au ajutat cel mai mult Asia şi America Latină.
Raportul subliniază că este nevoie de reformarea sistemului financiar pentru a preveni excesele care au dus la criza economică globală, prin creşterea nivelului şi calităţii capitalului, extinderea perimetrului de reglementare, instituirea unei abordări legislative macroprudenţiale, pentru a reduce volatilitatea ciclului economic şi a îmbunătăţi cooperarea internaţională.