Florin Negruţiu: Domnii cu coasa
De câteva zile, cum deschid televizorul, cum apare dl. Boc cu o coasă în mână. Este simbolul viu al unei ţări care trage să moară. Un premier de criză care dă lecţii de cosit pe marginea şanţului – ce imagine mai sugestivă pentru vesela nebunie cu care ne îndreptăm spre dezastru?! Mi se pare că, pe măsură ce ne afundăm mai al dracului în criză, domnii aceştia cu coasa devin din ce în ce mai fericiţi. Nu e sfârşit de săptămână să nu dănţuiască la vreun festival. Dimineaţa îţi vorbesc grav, cu morgă, despre austeritate, seara îi vezi cu gura până la urechi. Pe doamna Udrea, fluieraş de soc, mult cântă cu foc, n-o mai încape ecranul de atâta colindat. Dar şi oamenii aceia de la festivalul de jazz: i-au dat fluieraş de os, mult cântă duios, semn că până şi melomanul se mai răscoală când îl calci pe nervi.
Mi se pare semnificativ faptul că doamna ministru Udrea a fost huiduită copios la festivalul de jazz de la Gărâna. Este un sentiment eliberator: o revoltă curată a ţâşnit din gâţii a 3.000 de oameni împotriva tupeului nemărginit al acestei doamne, întruchipându-i pe toţi acei politicieni-sugativă, care ţi se lipesc de sticla televizorului, de icoana din biserică, de locul de joacă al copilului tău, de momentul tău de relaxare la un suc sau la un concert. Doamna respectivă pur şi simplu n-avea ce căuta acolo.