Eugen Ionesco şi Emil Cioran au fost numiţi membri post mortem ai Academiei Române

Scriitorul Eugen Ionesco şi filosoful Emil Cioran au fost numiţi membri post mortem ai Academiei Române, în cadrul adunării generale de joi a membrilor, anunţul fiind făcut la gala de decernare a premiilor Academiei Române pe 2007.

Alături de cele două nume mari ale culturii române, au fost aleşi membri de onoare ai Academiei doi cercetători americani, laureaţi ai Premiului Nobel pentru medicină, Gunter Blobel şi Baruch S. Blumberg.

În cadrul galei Academiei, au fost premiaţi peste o sută de cercetători şi oameni de cultură, printre care se numără regizoarea Elisabeta Bostan, scriitorii Horia Ursu şi Nichita Danilov, diplomatul Vasile Puşcaş şi medicul Ioanel Sinescu.

Eugène Ionesco s-a născut pe 26 noiembrie 1909 (13 noiembrie, după calendarul gregorian), la Slatina. După copilăria petrecută în Franţa, în 1928, debutează ca poet în revista Bilete de papagal, faimoasă pentru formatul ei mic. Primul articol, despre Ilarie Voronca, îi apare în 1930, în revista Zodiac. Un an mai târziu scrie Elegii pentru fiinţe mici, poeme dedicate mamei sale. Între 1928 şi 1935, scrie articole în presa vremii: Vremea, Azi, Floarea de foc, Viaţa literară, Critica, Fapta.

În 1934 îi apare \"Nu\", un volum de eseuri contestatare care provoacă un scandal de proporţii în lumea literară românească, mai ales din cauza sarcasmului şi a vervei contra tiparelor consacrate ale culturii române: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu. Volumul primeşte însă premiul Fundaţiei Regale.

În 1938 obţine o bursă la Paris pentru teza niciodată terminată \"Tema păcatului şi tema morţii în poezia franceză de după Baudelaire\". La Paris se apleacă asupra existenţialismului şi a filosofiei creştine: îi studiază pe Mounier, Berdiaev, Jacques Maritain, Gabriel Marcel. La declararea celui de-al doilea război mondial, revine în România, unde lucrează ca profesor de franceză la colegiul Sf. Sava, dar se întoarce în Franţa, după câteva tentative eşuate, în 1942, împreună cu soţia. Traduce şi prefaţează \"Urcan bărtânul\" de Pavel Dan. Este numit la serviciile culturale ale Legaţiei regale a României la Vichy. În 1944 i se naşte singurul copil, Marie-France. Între 1945 şi 1949 traduce operele poetului român Urmuz, unul dintre precursorii suprarealismului şi a literaturii absurdului.

Eugène Ionesco moare pe  28 martie 1994 la  Paris şi este înmormântat în rit ortodox, la cimitirul Montparnasse.

Născut la Răşinari, în Sibiu, într-o familie de preoţi, Emil Cioran urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea şi Azi. În 1934, scrie \"Pe culmile disperării\", pentru care este distins cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Mai publică patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa, în 1936, când pleacă la Paris, cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti.

După 1945, scrie în limba franceză, în 1949 publicând, la prestigioasele Ediţii Gallimard, \"Precis de decomposition\". Emil Cioran nu era un amator al premiilor literare, cu exceptia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, refuzând toate distincţiile ulterioare.
Cioran moare apatrid, la Paris, pe 20 iunie 1995.