Espoo va adopta în martie un raport privind sesizarea Ucrainei împotriva României pe tema Deltei
Comitetul Convenţiei de la Espoo a hotărât că va adopta în martie 2010 un raport privind sesizarea Ucrainei împotriva României în legătură cu anumite lucrări în Delta Dunării, România considerând că Ucraina urmăreşte prin acest demers să distragă atenţia de la problema Canalului Bîstroe.
Potrivit ministerului român, acţiunea Ucrainei "urmăreşte, în realitate, să distragă atenţia forurilor internaţionale de la adevărata problemă pe care o constituie construirea Canalului Bîstroe".
Ca urmare a dezbaterilor de la Geneva, în cadrul cărora România a respins ferm acuzaţiile aduse de Ucraina, s-a hotărât ca până la următoarea sesiune a Comitetului de Implementare, în martie 2010, să fie adoptat un raport. Tot atunci se vor formula eventuale recomandări cu privire la chestiunile ridicate.
În ceea ce priveşte derularea dezbaterilor orale în faţa membrilor Comitetului, Ucraina a invocat faptul că România ar construi în mijlocul Deltei Dunării un canal navigabil care ar permite accesul unor nave de mare tonaj. În susţinerea afirmaţiilor sale, Ucraina a supus analizei membrilor Comitetului amenajarea canalului Sulina, care a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Deşi România a devenit parte la Convenţia de la Espoo din anul 2001, Ucraina a susţinut că aceste lucrări pe canalul Sulina afectează teritoriul său prin reducerea volumului de apă în partea ucraineană a Deltei.
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că Ucraina construieşte în prezent Canalul Bîstroe, care ar urma să se extindă şi pe braţul Chilia. Cu ocazia reuniunii, Ucraina a acuzat România că, urmare efectuării unor lucrări de întreţinere pe Dunăre, se depun aluviuni pe braţul Chilia, afectând astfel proiectul ucrainean.
În replică, delegaţia română participantă a arătat că acuzaţia este evident nefondată, întrucât un principiu general de drept afirmă că nimeni nu se poate prevala de propria vină pentru a formula o acuzaţie împotriva altui stat. În plus, partea română a demonstrat că aceste lucrări sunt realizate în virtutea obligaţiilor internaţionale care îi revin în baza Convenţiei de la Belgrad din 1948 privind regimul navigaţiei pe Dunăre.
Ucraina a adus acuzaţii şi cu privire la o serie de pretinse acţiuni ale părţii române, cum ar fi efectuarea de lucrări pentru navigaţie pe braţul Sfântu Gheorghe sau realizarea de canale artificiale cu pretinsul scop al devierii apei din braţul Chilia în braţul Sulina. Aceste lucrări ar afecta canalul Bîstroe prin scăderea volumului de apă pe braţul Chilia. Ucraina nu a adus însă nicio probă în susţinerea acestor acuzaţii.
Partea română a arătat că ecosistemul Deltei Dunării este conservat conform normelor comunitare şi internaţionale de mediu şi că starea mediului în ariile protejate este permanent monitorizată de experţi internaţionali. De asemenea, partea română a respins în mod categoric afirmaţiile nefondate ale Ucrainei, prezentând argumente în sensul că plângerea Ucrainei este lipsită de orice bază juridică şi faptică.
România a evidenţiat, în acest sens, că procedurile Convenţiei de la Espoo nu se pot aplica pentru lucrări care au avut loc cu mult înainte de adoptarea acesteia. Totodată, delegaţia română a demonstrat că nu au fost întreprinse niciun fel de lucrări pe braţul Sfântu Gheorghe, contrar alegaţiilor Ucrainei.
În plus, s-a subliniat şi că celelalte activităţi ale României prezentate de Ucraina ca având pretins impact negativ sunt de fapt lucrări realizate cu scopul reabilitării ecologice a Dunării şi nu pot fi în niciun caz încadrate în lista activităţilor supuse Convenţiei de la Espoo.
Ucraina a sesizat Comitetul de Implementare - organism fără caracter jurisdicţional special creat pentru supravegherea modului în care statele părţi respectă prevederile Convenţiei - la data de 6 martie 2009. Conform procedurii, România a transmis, în scris, în termen de trei luni, la 5 iunie 2009, răspunsul său la pretenţiile Ucrainei.
Astfel, ca urmare a dezbaterilor orale, Comitetul de Implementare va prezenta un proiect de raport pe care îl va supune pentru observaţii şi comentarii celor două părţi, urmând ca forma finală să fie adoptată la următoarea reuniune a Comitetului, în martie 2010. Raportul va fi supus ulterior spre adoptare reuniunii statelor părţi care va avea loc în 2011.
Mecanismul sesizării Comitetului de Implementare al Convenţiei Espoo a fost declanşat pentru prima dată de către România, în ianuarie 2007, în legătură cu proiectul ucrainean Bîstroe. În urma demersurilor României, în mai 2008 statele părţi la Convenţie au decis că Ucraina a încălcat prevederile Convenţiei şi au cerut stoparea lucrărilor.
Ambasadorul României în Ucraina, Traian Hristea, a declarat recent, într-un interviu pentru NewsIn, că, potrivit informaţiilor existente, partea ucraineană continuă lucrările. „Rezoluţia Convenţiei prevede cu foarte mare claritate că pe perioada acestor negocieri şi consultări nu se mai fac nicun fel de lucrări la canal. În mod normal trebuie oprit totul. Constatăm, pe baza informaţiilor din Ucraina, că lucrările sunt continuate şi sunt justificate ca aparţinând de faza întâi a proiectului, lucru care nu este în totalitate adevărat, fiind vorba despre extensii la dig şi alte lucrări care ţin, de fapt, de faza a doua. În acest sens, noi vom continua demersurile atât în plan bilateral, cât şi în plan ultilateral, pentru a readuce discutarea acestui proiect în limitele prevăzute de către obligaţiile bilaterale şi internaţionale pe care România şi Ucraina le au în domeniul mediului”, a punctat acesta.
Canalul Bîstroe a revenit în atenţia publică în martie, când Ministerul român al Afacerilor Externe a anunţat că a cerut Ambasadei Ucrainei lămuriri referitoare la informaţiile apărute despre inaugurarea unui baraj de pe artera navigabilă de mare adâncime "Dunăre - Marea Neagră" (Bîstroe). Cu acest prilej, partea română a reamintit părţii ucrainene că astfel de acţiuni încalcă prevederile internaţionale. În schimb, guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a declarat în mai că, în ciuda piedicilor puse de România, construcţia canalului Dunăre-Marea Neagră a fost finalizată, canalul funcţionează şi chiar aduce venituri Ucrainei şi în special regiunii Odesa.