Emil Hurezeanu: O veche primăvară pe noile dureri
Anul acesta se împlinesc 40 de ani de democraţie parlamentară europeană. Braţul cetăţenesc al UE, o instituţie inventată de americani pentru întreruperea războaielor fratricide din Europa Occidentală, a jucat un rol important în evoluţia democraţiei de bază.
Fratricizii s-au mutat între timp din Alsacia şi Lorena pe Dâmboviţa, sub măştile lui Băsescu şi Geoană. Mai multă ecologie, mai mult control de jos în sus al castei politicienilor, mai multă descentralizare, mai mulţi oameni normali, din şi de la ţară, decât eurocraţi-mandarini-mercenari, circulând ca spermatozoizii frenetici din filmul lui Woody Allen, pe uretrele de sticlă din capitala Belgiei. Încet, dar sigur, parlamentarii europeni au devenit un corp de strânsură reprezentativ, care aduce la centru idei, figuri, experienţe, imponderabile ale Nordului şi Sudului, Estului şi Vestului. Astfel, strategia continentală este corectată în favoarea tacticilor locale. Doar din acest motiv Europa n-a căzut în declinul programat al fostelor imperii agresate de barbari, ci şi-a păstrat prospeţimea şi puterea de atracţie.
Este şi va fi cu atât mai valabilă această perspectivă, în anii de criză, în vremurile când încrederea se drămuieşte cu zgârcenie împotriva statelor sau a marilor corporaţii, închise în cercul autoselectării şi profligaţiei vicioase.