Doru Buşcu: De ce ne e frică, nu scăpăm
"Pe la sfârşitul toamnei dădeau năvală tătarii, cazacii şi moldovenii. Iar între toţi, cei mai cumpliţi erau aceştia din urmă". Aşa zice un cronicar polonez născut pe la mijlocul secolului XVII şi mort, la puţină vreme după asta, cel mai probabil în urma unei incursiuni moldoveneşti.
Aprigi trebuie să fi fost străbunii noştri medievali dacă le era aşa uşor să conducă în clasamentul invadatorilor şi să ia, în mass-media vremii, faţa cruzilor tătari.
E drept, mişcarea era cu dus-întors. Adică în septembrie năvăleam noi peste negustorii din Lvov, iar în octombrie veneau rândul leşilor să cadă peste bugetarii Suceavei. Nu stăteau mult. Stăteau doar cât să scrie Costache Negruzzi “Sobieski şi românii”, fiindcă în noiembrie veneau tătarii şi în decembrie, până în Crăciun, cazacii.