Dezvăluirea existenţei unui nou centru nuclear iranian, o poveste cu spioni ce naşte multe întrebări

Cum au ştiut Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie? Şi dacă ştiau de destul de mult timp, de ce au aşteptat până vineri să dezvăluie acest lucru? Ce i-a determinat pe preşedintele american Barack Obama, pe omologul său francez Nicolas Sarkozy şi pe premierul britanic Gordon Brown să renunţe vineri la preocupările economice de la summitul G20 de la Pittsburgh pentru a denunţa o nouă încălcare a obligaţiilor asumate de către Iran? Aceste ţări au lăsat numeroase întrebări fără răspuns.

Ceea ce americanii, francezii şi britanicii spun într-un glas, sub acoperirea anonimatului, este că serviciile lor de informaţii ştiau de mult timp. Chiar Obama a fost pus la curent cu acest lucru după alegerea sa, în noiembrie 2008, dar înainte de învestire, în briefingurile pe care le primea.

Data începerii construcţiei, sub un munte, diferă în funcţie de sursă: înainte ca Mahmoud Ahmadinejad să devină preşedinte, în 2005, sau după, în 2006.
Americanii, britanicii şi francezii nu au ajuns la un acord nici în ceea ce priveşte chestiunea foarte sensibilă a surselor lor. Nu spun nici dacă Iranul ascunde şi alte centre.

Însă un înalt oficial american a explicat că Teheranul a fost victima suspiciunii constante pe care o generează. Când o grupare de opoziţie a dezvăluit, în 2002, că republica islamică desfăşoară ilegal un program nuclear la Natanz şi Ispahan, Iranul a fost obligat să permită inspecţii internaţionale la aceste instalaţii. "Era evident pentru toată lumea (...) că, dacă iranienii voiau să obţină arma nucleară, recurgerea la Natanz nu era o abordare atrăgătoare (....). Opţiunea evidentă consta în construirea unui alt centru secret, subteran, de îmbogăţire, iar serviciile noastre de informaţii (...) au căutat un astfel de centru ani la rând. Aşa cum era de aşteptat, l-am găsit", a spus el.

Potrivit occidentalilor, centrul nu va deveni operaţional decât peste câteva luni şi poate adăposti circa 3.000 de centrifuge, maşinăriile care îmbogăţesc uraniul. Este prea puţin pentru un scop civil, însă are "mărimea potrivită" pentru o finalitate militară, explică un oficial american. Iranienii au făcut această afacere publică pentru că au aflat recent că occidentalii ştiu despre ea, a adăugat el.

Iranienii au scris luni Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA).
Activitatea diplomatică din această săptămână pare să confirme această explicaţie. Atunci când Obama s-a întâlnit marţi cu preşedintele chinez Hu Jintao, nu i-a vorbit despre centrul iranian. A făcut-o, însă, miercuri, cu preşedintele rus Dmitri Medvedev, partener la fel de important în dosarul nuclear iranian, potrivit administraţiei americane.

Oficialii francezi invocă necesitatea de a le spune iranienilor "gata, este de ajuns", prezentând dovezi, într-un moment critic al crizei nucleare.

Peste mai puţin de o săptămână, joi, are loc la Geneva o întâlnire crucială între americani, britanici, francezi, chinezi, ruşi şi germani, de o parte şi iranieni de cealaltă. Iar occidentalii recunosc că divulgarea informaţiei vineri le conferă un mijloc de presiune important.