Criza politică şi criza economică se află din nou în atenţia editorialelor
Nimeni nu şi-ar fi imaginat o asemenea derivă pe atâtea planuri. Economic şi financiar, politic şi moral, etic şi intelectual. Criza economică era de aşteptat. Aşa cum aşteptăm amurgul soarelui şi răsăritul lumii.
E prea mică şi prea slabă România ca să nu ne fi aşteptat la efectul de val şi asupra României. Într-un fel, parcă eram pe Titanic. Americanii s-au lovit primii de numărătoarea de gheaţă a banilor, iar noi am continuat petrecerea cu logica imbecilă că suntem departe. Departe am şi ajuns! În dezastru! Şi asta vine din inconştienţă şi din iresponsabilitate! Cum s-a pregătit România pentru a atenua efectele crizei ce urma să vină? Cu Emil Boc, incapabil să numere cinci monede de 50 de bani, 3 dolari şi 7 euro şi să spună câţi bani are! Şi cu Videanu, care şi-a imaginat că lumea va fi pavată cu marmură, exact ca şi centrul Craiovei, pe unde o să cânte guristul Solomon! Şi cu un metalurg bun de topit plumb la aragazul din bucătărie.
Dinu Patriciu analizează pentru Adevărul "Şansa" românilor.
E o după-amiază însorită şi caldă, cu darul de a te face optimist. Recunosc că am şi alte motive. Ameninţarea ca ţara asta frumoasă a noastră să involueze către dictatură pare din ce în ce mai îndepărtată, deşi sistemul moare greu în bocetele isterice ale profitorilor lui. Se pare că ne vom face bine. Înţelepciunea alegătorilor basculează: a început să refuze demagogia şi minciuna corupţilor care se luptă cu corupţia. Din păcate, economic vorbind, suntem încă foarte bolnavi. În 20 de ani de criză a clasei politice, toate guvernările au lăsat să se dezvolte netratat cancerul birocraţiei, cheltuind resurse nemăsurate cu un aparat inutil, greoi şi din ce în ce mai corupt. Ca rezultat, ultimul an de incompetenţă şi neruşinare administrativă ne-a adus în pragul dezastrului. Cu un deceniu în urmă, dintr-o întâmplare politică fericită, un guvern inteligent, condus de de-a pururi guvernatorul Băncii Naţionale, a făcut un început de reformă. Ea a continuat încet, cu poticneli şi uneori chiar întoarceri din drum, timp de două legislaturi. Rata de creştere a PIB a fost de 5,6% între 2000 şi 2004, iar apoi de 6,4% între 2005 şi 2008.
Titlul editorialului din Gândul este "Doi coioţi şi-un cocoşel" de Florin Negruţiu.
Am râs în hohote după ce-am citit stenograma a doua. "Despre ce înscrisuri e vorba?", se interesează Cătălin Macovei, şeful ANI, autorul docomentului ajuns în mâna lui SRS, în timp de "maestrul" Chirieac îl duce la întâlnirea lămuritoare de pe malul lacului Snagov. "Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi", vine răspunsul plin de obidă. Macovei, cu mintea lui necoaptă, nu înţelege: "Aa, v-aţi văzut face to face". Răspunsul Maestrului e antologic: "Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el". Acest episod, în care Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac pun de-o mică afacere cu "înscrisuri", într-un studio de televiziune, când camera cade probabil pe ceilalţi, bate de departe imaginaţia celor mai talentaţi scriitori de sit-comuri. Unde să se întâlnească oamenii să discute în linişte, să nu-i audă nimeni? La telefon sau în vreo cârciumă? Exclus! Prea se înregistrează totul. Locul ideal e la televiziune, unde nu se înregistrează nimic, totul se dezintegrează în eter, toată lumea vorbeşte peste toată lumea şi vorbele gâlgâie necontenit.
Ioana Lupea este sigură că "Liga triumfă" şi scrie despre aceasta în Evenimentul Zilei.
Între Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chirieac şi Adrian Năstase, Decebal Remeş sau Monica Iacob Ridzi nu mai este nicio diferenţă. Strigă ca-n gură de şarpe, confruntaţi cu propriile lor fapte, că sunt victimele răfuielilor politice. Nici între politicienii care şi-au ascuns colegii de anchetele oficiale şi jurnaliştii care apără onoarea pierdută a lui SRS şi a lui Chirieac, deturnând discuţia spre Băsescu sau spre vinovăţia exclusivă a lui Cătălin Macovei, nu mai există nicio deosebire.
Graniţa, deja subţiată de politizarea excesivă, s-a sfărâmat. Jurnalişti şi politicieni, ei joacă în aceeaşi Ligă în care 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă, sunt prinşi în aceeaşi reţea de complicităţi vinovate. Încercarea lui SRS şi a lui Chirieac, şi a avocaţilor din Antene şi Realitatea, de a sugera că episodul Snagov este un act din războiului lui Traian Băsescu cu presa este patetică, derizorie şi, mai mult decât atât, e o acţiune politică.
Mai multe articole despre:
Sorin Roşca Stănescu
revista presei
criza politică
criză economică
Bogdan Chireac