Cornel Nistorescu: Nici o grijă! Nu ne schimbăm!
Prietenul meu e întunecat şi mut. Două ouă de os i se umflă sub obraji şi joacă nervos sub pielea întinsă şi roşie. Parcă ar fi înainte de a pocni pe cineva! Are ceva de urs furios şi-mi zice mereu, auzi dom’le, tocmai eu să i-o fac lui tata!
Nu înţeleg o boabă, dar simt furia şi tristeţea lui cum fierb.
- Îţi dai seama, să-i fac felul ca un prost!
Prietenul meu este un om de succes. N-a dat tunuri, n-a vândut rulmenţi în Turcia şi n-a cărat ţigări şi blugi. Din 1990 s-a ţinut de agricultură şi de creşterea vitelor. A vândut animale, a făcut o fabrică de brânzeturi, apoi una de mezeluri şi a ajuns unul dintre cei mai înstăriţi oameni din România. Se poartă cu discreţie, fără să fie cu nasul pe sus, şi îşi vede de ferme de dimineaţă până seara. Foarte rar îşi permite câteva zile la schi în Austria.