Conturile lui Ceauşescu revin pe tapet, în urma deciziei unei bănci elveţiene
Deşi acuzaţia de delapidare a banilor statului român nu a fost inclusă între capetele de acuzare ale lui Nicolae Ceauşescu, în comunicatul difuzat de Televizunea naţională şi radio, pe 25 decembrie 1989, s-a adăugat un al cincilea punct în rechizitoriul de la Târgovişte, cu următorul conţinut: \"încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine\".
"Nu am descoperit indicii prin care să avem certitudinea că Ceauşescu ar fi avut conturi în afara ţării", a spus, în cadrul emisiunii "Realitatea te priveşte", Sabin Cutaş, preşedintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigare şi clarificări referitoare la conturile lui Nicolae Ceauşesu.
"Au existat aşa-numitele conturi ale statului", a precizat acesta. "În urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că circuitul banilor era foarte bine definit. Orice speculaţie cum că din acest circuit ar fi fost scoşi bani era absolut imposibilă, mai ales că acei oameni din Securitate care erau implicaţi în acest circuit erau, la rândul lor, verificaţi", a completat Sabin Cutaş.
"Ceauşescu a fost un zgârcit. N-a avut absolut nimic. Tot ce a avut el a fost inventariat. Până şi izmenele au fost incluse în inventar. Omul acesta a fost sărac, a muncit ca un sărac şi a murit ca un sărac. A fost cinstit de la A la Z. Nu a avut nicodată bani", a completat Camil Roguski, fostul arhitect al lui Nicolae Ceauşescu. "Erau nişte conturi ale întreprinderilor şi mai erau nişte conturi ajutătoare ale statului", a precizat acesta.
În cadrul aceleiaşi emisiuni, Mircea Opreanu, soţul Zoiei Ceauşescu, a infirmat ideea că Nicolae Ceauşescu a fost un om zgârcit şi a recunoscut că, în reşedinţa din Primăverii, toate lucrurile erau inventariate, dar a precizat că acest lucru era făcut pentru a nu dispărea şi pentru a putea face diferenţa dintre lucrurile personale şi cele ale statului.
"În 1988, urma să se achite ultima tranşă a datoriei externe. Banca Mondială a refuzat să primească tranşa pentru că nu avea ce face cu banii. Scadenţa era în 1989. În acel moment, Ceauşescu a dat dispoziţie să se cumpere aur, pentru a mări rezerva de aur. Acei bani ai statului au fost depuşi într-un cont în Elveţia, lucru ce este confirmat de actualul guvernator. Toţi banii din acele conturi externe au fost redirecţionaţi şi către alte instituţii cum ar fi Armata", a explicat acesta.
"Este clar că, după 1989, unii au avut acces la aceste conturi şi le-au făcut dispărute", a conchis Mircea Opreanu.
Cea mai mare bancă din Elveţia, UBS, a permis procurorilor
federali americani să verifice 19.000 dintre conturile sale. Victoria
este de proporţii pentru că, în urma acestui acord, Fiscul american
(IRS) poate să impoziteze averi de cel puţin 20 de miliarde de dolari.
Această victorie are şi o altă semnificaţie. Este prima pătrundere în secretele bancare eleveţiene. Decizia marii bănci elveţiene ar putea constitui un precedent pentru alte măsuri similare. Una dintre ele ar putea viza înlăturarea misterului legat de conturile secrete ale lui Nicolae Ceauşescu.