Cinci preşedinţi la PNL în două decenii
Cinci preşedinţi s-au perindat la şefia partidului în ultimii 20 de ani. Doi dintre ei, Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, au fost excluşi din partid în 2006, după ce au ales să îşi continue cariera politică alături de democraţii lui Traian Băsescu.
Primul preşedinte postrevoluţionar al PNL a fost Radu Câmpeanu, care a condus partidul până în 1994. În perioada în care s-a aflat la şefia partidului s-a produs scindarea PNL la originea căreia s-a aflat aripa condusă de Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu.
Mandatul lui Câmpeanu s-a încheiat cu un scandal în instanţă. Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus îşi revendicau poziţia de preşedinte al adevăratului PNL. După pierderea procesului, Câmpeanu a părăsit PNL şi a fondat un alt partid. Mircea Ionescu Quintus a fost însă, cel mai longeviv şi cel mai puţin contestat lider PNL. Sub conducerea sa, liberalii au participat la guvernare, ca parte a Convenţiei Democrate. O realizare a mandatului Quintus a fost fuziunea cu PAC, partidul de la care au venit Crin Antonescu, Mona Muscă sau Alexandru Paleologu.
Quintus s-a retras din funcţie în 2001, cedându-i locul lui Valeriu Stoica. Acesta a condus PNL doar un an. Suficient cât să-şi pună în aplicare proiectul de unificare liberală, să fuzioneze cu partidul lui Teodor Meleşcanu şi să pregătească instalarea lui Theodor Stolojan la conducerea partidului, în 2002.
Un an mai târziu a apărut Alianţa Dreptate şi Adevăr, care a învins PSD în alegerile din 2004. Călin Popescu Tăriceanu, devenit lider al partidului a reuşit să îi menţină pe liberali la guvernare timp de 4 ani.