Borges nu a primit Nobelul, pentru că nu integritatea este premiată, spune văduva scriitorului
Văduva scriitorului argentian Jorge Luis Borges, Maria Kodama, spune că soţul ei, unul dintre marii autori ai secolului XX, nu a primit premiul Nobel pentru literatură, din "motive politice", "felul său de a gândi nefiind conform şi, prin urmare, neputând a fi premiat".
Dacă avea o convingere, spune Kodoma despre Borges, o păstra, nu îşi schimba părerea, doar pentru că ar fi avut ceva de câştigat, adâugând că pierderea Nobelului nu a fost pentru scriitor o tragedie, primind vestea simplu, fără lamentări. "Este greu să găseşti pe cineva ca el", a spus văduva scriitorului, repetând că integritatea era marea calitate a acestuia şi unul dintre motivele pentru care l-a iubit şi încă îl iubeşte, la 23 de ani după moartea lui Borges.
Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo s-a născut la Buenos Aires pe 24 august 1899. A învăţat limba engleza din copilărie, rămânând toată viaţa fascinat de engleza veche. În 1914, s-a mutat împreună cu familia la Geneva, iar după război s-a stabilit la Madrid, unde a devenit unul dintre principalii membri ai curentului avangardist Ultraist. La Buenos Aires a revenit în 1921, unde a publicat poezii şi eseuri în diferite reviste literare.
Consultant literar pentru editura Emece Editores, a început să scrie în Saturday Color Magazine, unde i-au apărut primele povestiri care vor fi incluse în volumul "Istoria universală a infamiei".
În 1946, în timpul primei preşedinţii a generalului Juan Peron, Borges a fost mutat de la Biblioteca Naţională într-un post de "inspector al păsărilor", în piaţă. Mult timp, autorul "Istoriei universale a infamiei" a rămas ignorat în propria-i ţară, până ce criticul francez Roger Caillois i-a tradus cărţile, în anii '60.
Borges s-a mutat definitiv în 1985 la Geneva, în Elveţia, unde a murit de cancer la ficat, pe 14 iunie 1986, fiind înmormântat în cimitirul Plainpalais.
Nobelul pentru literatură, cel mai prestigios premiu literar, este o distincţie râvnită de scriitori, dar care s-a acordat adesea conjunctural, după cum au relevat şi arhivele marelui premiu în momentul în care au fost desferecate.
Mari voci ale literaturii universale au primit recunoaşterea Nobel, la fel cum scriitori consacraţi nu se regăsesc pe lista laureaţilor cu prestigiosul premiu, deşi au fost nominalizaţi. Fără îndoială, faptul de fi laureat al Nobelului în literatură reprezintă o distincţie aparte, iar întrega procedură de selectare, nominalizare şi alegere este ritualizată şi creează dezbateri pe scena culturală.
Dacă mari autori, dintre cei care au impus teme, stiluri şi modele în literatură, ca Albert Camus (1957), George Bernard Shaw (1925), Henri Bergson (1927),Thomas Mann (1929), Luigi Pirandello (1934), William Faulkner (1949) se înscriu pe lista marilor câştigători, există, în egală măsură, şi mari perdanţi. Andre Malraux, autorul “Muzeului imaginar”, deşi nominalizat de mai multe ori, a ratat de fiecare dată premiul, mai mult din raţiuni politice ori conjucturale.