Am stat pe cadavrul lui Ceauşescu pentru că nu mai era loc în elicopter, povesteşte unul dintre membrii plutonului de execuţie

După 20 de ani, revoluţia română, cea mai dramatică insurgenţă împotriva comunismului, rămâne şi cea mai misterioasă, comentează The Guardian, în ediţia electronică de duminică, în care publică un amplu material realizat în România de jurnalistul Ed Vulliamy, care caută argumente pentru a demonstra că a fost mai mult o lovitură de stat decât o revoltă populară. Acesta a discutat cu persoane implicate în evenimentele din 1989, cel mai amplu spaţiu fiindu-i acordat lui Dorin Marian Cârlan, unul dintre cei militari din trupele speciale care a alcătuit plutonul de execuţie de la Târgovişte.

"M-am întâlnit cu Cârlan în luna mai. Avea un sacou negru, pantaloni negri, o cămaşă albastră şi pantofii bine lustruiţi. Avea prestanţă. Cârlan şi-a golit muniţia din Kalaşnikovul AK-47 în cuplul prezidenţial, după ce aceştia au fost prinşi de revoluţionari. Momentele de după execuţie au fost difuzate masiv la posturile de televiziune, o dovadă pentru România şi lumea întreagă că o eră s-a încheiat, că cea mai turbulentă şi violentă revoluţie dintre evenimentele care au dus la căderea comunismului în statele din Europa de Est şi-a atins obiectivul", îşi începe relatarea jurnalistul britanic, după care Cârlan este lăsat să-şi depene povestea, în timp ce prezintă decupaje din ziare şi reviste cu el şi Kalaşnikovul lângă cadavrul Ceauşeştilor.

"Am stat pe cadavrul lui Ceauşescu în elicopter pentru că nu mai era niciun loc. Era probabil cel mai confortabil loc. Era foarte cald şi sângele s-a scurs pe pantalonii mei de camuflaj. Armata nu mi-a plătit niciodată curăţarea lor", îşi aminteşte Cârlan.  

Întrebat ce a simţit în acele momente, Cârlan spune: "Am simţit cu adevărat că am jucat un rol în istorie. Ştiam despre revoluţia franceză, despre ghilotină, simţeam ceva similar. Dar nu eram de acord cu asta. Sentinţa a durat 1 minut şi 44 de secunde, execuţia mai puţin de 10 minute. Fusesem antrenat să îmi apăr ţara. Ceauşescu era comandantul meu suprem, iar eu trebuia să-l apăr cu orice preţ, nu să-l ucid". Apoi, Cârlan povesteşte cum a ajuns voluntar în această misiune specială, cum le-a spus generalul Stănculescu despre Frontul Salvării Naţionale şi despre procesul de la Târgovişte şi cum au răspuns toţi, în cor, că sunt gata să-i împuşte pe dictatori.

Amănunte interesante sunt date de la execuţie. "Sunteţi români?" ar fi întrebat Nicolae Ceauşescu, Elena completând: "Nu ne puteţi omorî ca pe nişte câini". Cei trei din plutonul de execuţie au tras "de la şold" în momentul în care dictatorul a strigat "Trăiască Republica Socialistă România" şi a murit murmurând versuri din Internaţională, susţine Cârlan.

"Am fost ca nişte roboţi", continuă el. "Am făcut totul foarte repede. Chiar de atunci tot ce am vrut a fost să studiez filosofia şi dreptul, pentru a înţelege ce s-a întâmplat din punct de vedere legal. Am fost un subofiţer care a ascultat ordinele superiorilor, dar am omorât un om după un fals proces. L-am ucis pe Ceauşescu în ziua de Crăciun, dar decretul de înfiinţare a instanţei a fost semnat pe 27 decembrie, când Ceauşescu era mort de două zile", adaugă Cârlan, precizând că atitudinea sa i-a adus critici din partea lui Ion Iliescu şi concedierea din Ministerul Apărărării Naţionale în 1998.

"Acum sunt un avocat marginalizat, care oferă consultanţă juridică, o oaie neagră, dar este un dar al lui Dumnezeu pentru că trăiesc pentru a spune şi altora această poveste", îşi încheie Cârlan mărturisirile.

Vulliamy s-a reîntâlnit şi cu Codruţa Cruceanu, fost curator la Muzeul Naţional de Artă, devenit scenă a luptelor din decembrie, a făcut scurte reportaje la Galaţi şi în Valea Jiului şi a discutat cu Ion Caramitru, a ajuns la preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Doru Mărieş, cel care a dat Guvernul în judecată pentru aflarea adevărului despre Revoluţie, dar nu a ajuns la Ion Iliescu. "Încă nu ştim tot adevărul şi mă întreb dacă îl vom şti vreodată (...) Ceea ce ştim, totuşi, este că totul a fost teatru într-o măsură - că a fost regizat", spune Codruţa Cruceanu.

"A fost o revoluţie a oamenilor, dar oamenii au fost înşelaţi. Eram romantici, nu aveam relaţii cu cei de la Putere. Într-un an, nu mai exista îndoială că o facţiune înlăturase pur şi simplu altă facţiune, probabil în contact direct cu Moscova, unde Gorbaciov înţelesese că sistemul lui Ceauşescu va suferi o implozie (...) În mod tragic, după execuţia lui Ceauşescu au fost ucişi mai mulţi oameni decât înainte. Dacă aş fi Iliescu şi aş crede în Dumnezeu, mi-ar fi teamă de judecata Domnului în legătură cu morţii", adaugă Ion Caramitru.

Inevitabil, se ajunge la tarele societăţii contemporane. "Rezultatul a fost un hibrid ciudat: o ţară care a îmbrăţişat sistemul de piaţă capitalist, dar este condusă încă de vechea gardă. Moştenirea este reflectată într-un raport de anul trecut al UE, care a admis România numai pentru o eticheta drept cea mai coruptă ţară din Uniune, după Bulgaria", comentează "The Guardian" în finalul articolului intitulat  "Era imposibil să avem o revoluţie în România. Aşa că a trebuit să fie înscenată".