Academia Caţavencu/ Interviu cu nealeşii: Funeriu şi Cernea
Academia Caţavencu a realizat două interviuri, cu Daniel Petru Funeriu, propus pentru fotoliul de ministru al Educaţiei, şi Remus Cernea, candidat la şefia statului la scrutinul din 22 noiembrie.
Reporter: De ce?
F.: Pentru că trebuie. Trebuie să demonstrăm coerenţă. Eu, încă de la început, m-am implicat în reforma educaţiei. Elaborarea legilor, Comisia prezidenţială. Încercarea de a fi ministru face parte din coerenţa demersului meu.
Rep.: Băsescu v-a sacrificat pentru meschinăria lui.
F.: "V-a sacrificat"?
Rep.: Şi-a bătut joc de dumneavoastră. Ştia prea bine că n-are cum trece guvernul Croitoru.
F.: Este pentru prima oară în viaţă când aud că e o bătaie de joc să fii nominalizat pentru a conduce un minister.
Rep.: Da, în contextul actual, priviţi în jur: v-a folosit.
F.: Spuneţi că e vorba de Băsescu, or, eu ştiu că Lucian Croitoru a făcut nominalizările.
Cred ceea ce ştiu. Pe mine Lucian Croitoru m-a sunat, n-am fost foarte surprins fiindcă această variantă s-a mai discutat în trecut. Dar, încă o dată, faptul că am acceptat să trec prin aceste furci caudine ţine de coerenţa mea, raportat la ceea ce am făcut în ultimul timp privind sistemul educaţional. Legat de politică, avem o situaţie mai specială. Cred că în situaţia actuală, nimeni nu se poate deroga de la o sarcină, inclusiv politică. Poate că anii petrecuţi în Japonia mă fac să-mi iau sarcina foarte în serios. E un defect pe care mi-l asum.
(...)
Remus Cernea
Reporter: Dracu' a auzit de Cernea?
R.C.: Probabil în egală măsură încare au auzit Apollo, Shiva, Hathor, Yahveh, Horus, Isis, Zeus, Ares ş.a.m.d… Sincer… mă tem că mai multe am auzit eu de ei, inclusiv de la un tip pe nume Mircea Eliade, pentru că mie mi se par aceste personaje mai degrabă oarbe, surde şi, mai ales, mute… Norocul meu este că nu votează. Dacă ar fi votat i-aş fi invitat să se alăture suporterilor mei de pe Facebook care sunt cei mai mulţi din România comparativ cu cei ai altor candidaţi cu cont pe Facebook.
(...)
Rep.: Eşti cam nebun?
R.C.: Întreaga mea activitate de 12 ani de activism civic şi de implicare în proiecte culturale demonstrează că tot ceea ce am făcut a avut o muncă serioasă şi nişte valori solide. E drept că am făcut multe lucruri pe care puţini le-ar face… Spre exemplu am decis să merg la Belgrad în 1999 în timpul bombardamentelor NATO, riscându-mi viaţa, pentru a încerca să înţeleg pe viu, dincolo de ceea ce se difuza la televizor, drama unor oameni aflaţi într-un război.
Interviurile complete - miercuri, în Academia Caţavencu.