”O minte sclipitoare”, până la capăt! Ultimele zile din viața lui John Nash
Pe 16 mai, John Nash părăsea modesta sa locuință situată într-o intersecție aglomerată din Princeton, pentru a se bucura de ceea ce el considera a fi cea mai înaltă recunoaștere din întreaga sa carieră de „poveste” pe tărâmul matematicii. Pe 23 mai îşi pierdea viaţa în drum spre casă, într-un stupid accident de automobil.
John Nash mai primise multe premii de-a lungul unei cariere de excepţie, se mai aflase de mule ori în „luminile rampei” internaționale. În 1994, i s-a decernat Premiul Nobel pentru economie. În 2002, se afla printre invitații Galei Oscar, atunci când realizatorilor peliculei „A Beautiful Mind”, după un scenariu ce avea la bază povestea luptei sale cu schizofrenia, li s-a acordat premiul pentru cel mai bun film al anului din partea Academiei Americane (de Film).
Dar pentru Nash, premiul Abel, un fel de Nobel rezervat matematicienilor, era mai important decât toate celelalte la un loc. „Pentru mine, chiar nu există ceva mai bun”, a spus el după ce a aflat că a câștigat.
Sfârșitul brusc și violent pe care și l-a găsit Nash cu o săptămână în urmă pe asfaltul unei străzi din New Jersey a urmat unei „săptămâni de vis în Norvegia”! Expresia îi aparține chiar lui Louis Niremberg - celălalt mare matematician cu care Nash a împărțit premiul acordat de guvernul norvegian.
În Țara Fiordurilor, Nash, însoțit de soția sa Alicia, a fost primit în audiență de regele Harald al V-lea, a admirat tablourile celebrului Edvard Munch, s-a întâlnit cu șahistul creditat cu cel mai mare Elo din lume (norvegianul Magnus Carlsen) și a urmărit o paradă a costumelor tradiționale norvegiene de la balconul Palatului Parlamentului.
Dar, cea mai mare parte a timpului și-a petrecut-o printre egalii săi, cu care a discutat matematică: teoreme și ecuații atât de avansate încât pot fi înțelese doar de o infimă parte a populației globului. Rezervat și cumpănit la vorbă de felul său, Nash s-a „animat” dintr-o dată în timpul acelor schimburi de idei și nuanțe legate de pasiunea comună, potrivit celor prezenți la discuții.
Moartea lui John Nash (la 86 de ani) și a Aliciei Nash (la 82) pe drumul de întoarcere din Norvegia a fost percepută ca o ironie amară de către Niremberg, care-i cunoștea pe cei doi încă din anii 50. „E oribil! După o săptămână minunată... e de neînchipuit”, a spus Louis Niremberg (în vârstă de 90 de ani), care locuiește în Manhattan și este profesor „emeritus” la Institutul de Științe Matematice (Courant) din cadrul Universității New York. „S-au simțit foarte bine acolo”, a adăugat Niremberg.
Potrivit comunicatului poliției locale, soții Nash erau așezați pe bancheta din spate a unui taxi și nu purtau centurile de siguranță în momentul în care șoferul a pierdut controlul vehiculului și s-a izbit de un parapet. Amândoi au fost proiectați afară și au murit pe loc. Taximetristul nu a fost pus sub acuzare, dar investigațiile continuă.
Premiul Abel – un trofeu rectangular din sticlă groasă, pe care stă imprimat chipul lui Niels Henrik Abel, un mare matematician norvegian din secolul 19 – se afla cu ei în taxi, în bagajele de mână, în momentul în care John Nash și soția sa au trecut hotarul către neființă.