Imagini ale unei catastrofe cosmice, realizate de NASA, arată destinul final al Terrei
Distrugerea unui sistem solar a fost captată pentru prima dată în imagini de astronomii de la NASA, care au spus că acel eveniment cosmic extrem de violent oferă informaţii şi indicii preţioase despre destinul final al Terrei, informează theguardian.com.
Imaginile realizate de NASA în cadrul misiunii spaţiale Kepler-2 au dezvăluit rămăşiţe telurice ale unei planete care a fost distrusă în timp ce orbita în jurul unei stele moarte - o pitică albă -, aflată în constelaţia Fecioarei, la o distanţă de 570 ani-lumină de Terra, scrie Mediafax.
Savanţii americani au observat fragmente din acea planetă distrusă efectuând o rotaţie completă în jurul piticei albe la fiecare 4,5 -5 ore, pe o orbită de 836.800 de kilometri - puţin peste dublul distanţei dintre Pământ şi Lună.
"Este ceva ce niciun om nu a mai văzut vreodată", a spus Andrew Vanderburg, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian. "Am privit cum un sistem solar a fost distrus", a mai spus acesta.
Stelele asemănătoare Soarelui sunt alimentate de reacţii nucleare care transformă hidrogenul în heliu. Dar, atunci când hidrogenul se epuizează, ele încep să îşi ardă elementele mai grele, precum heliu, carbon şi oxigen, şi se măresc considerabil. În cele din urmă, steaua îşi arde învelişul exterior, lăsând în urmă un nucleu - aproximativ de mărimea Terrei -, cunoscut sub numele de "pitică albă".
Cercetătorii din echipa lui Andrew Vanderburg au observat acea catastrofă cosmică folosind instrumentele folosite în misiunea spaţială Kepler 2, care pot să detecteze existenţa unor noi planete prin modificările regulate de intensitate luminoasă ce apar atunci când acele planete trec prin faţa stelei în jurul căreia orbitează.
În loc să monitorizeze stele precum Soarele, savanţii americani au dorit să studieze şi o pitică albă, cunoscută sub numele WD1145+017. Ei au descoperit că, la fiecare patru ore şi jumătate, Kepler 2 detecta o scădere de 40% a luminii emise de acea stea, în timp ce fragmente telurice treceau prin faţa ei.
Observaţiile iniţiale au fost sprijinite prin măsurători ulterioare, realizate cu alte telescoape, inclusiv cu Observatorul Whipple din Massachusetts, telescopul MEarth-South din Chile şi Observatorul Keck din Hawaii. Împreună, aceste instrumente au găsit dovezi care atestă prezenţa unor fragmente de rocă pe orbita acelei stele moarte.