De ce au oamenii creierul mare? Un nou studiu oferă răspunsul
Teoria creierului social, ce postulează că animalele ce formează grupuri sociale mari au creierul mai mare, este susţinută de un nou model computerizat. În cazul animalelor ce au grupuri sociale mici, costul unui creier mare este mai mare decât beneficiile obţinute de pe urma sa.
Oamenii de ştiinţă au folosit o tehnică de modelare computerizată pentru a confirma că grupurile sociale mari pot fi formate doar cu ajutorul comunicaţiilor sofisticate. Studiul este publicat în Proceedings of the Royal Society B, potrivit Descoperă.
Creierul uman este un organ foarte costisitor, ce consumă foarte multă energie. Animalele care trăiesc în grupuri sociale mici ar fi, astfel, în dezavantaj dacă ar avea creiere mari care consumă energie care ar putea fi folosită mai bine în alte moduri.
O echipă de cercetători de la Universitatea Oxford a studiat necesităţile cognitive asociate realizării de decizii sociale cu ajutorul unei metode cunoscute sub numele de „modelare pe bază de agent”, ce modelează o variantă simplificată a realităţii.
Aşa cum se aşteptau, cercetătorii au descoperit că realizarea unor decizii sociale mai complexe necesită mai multă energie cognitivă.
Complexitatea cognitivă a limbajului a evoluat pe măsură ce grupurile sociale au devenit mai mari şi mai complexe, explică Tamas David-Barrett de la Universitatea Oxford, coordonatorul studiului.
Cercetătorul afirmă că un grup de cinci persoane este numărul ideal pentru a coordona un eveniment precum o vânătoare, însă pe măsură ce grupul creşte în dimensiuni, coordonarea necesară devine din ce în ce mai complexă.
„Lucrarea noastră confirmă o ipoteză postulată în anii '80 ce susţinea că pentru a trăi într-un grup mare ai nevoie de un creier mare, iar pentru a trăi într-un grup foarte mare, ca oamenii, ai nevoie de limbaj”, explică omul de ştiinţă.
„Această idee fusese postulată, însă nimeni nu o demonstrase până acum. Lucrarea noastră oferă un mecanism matematic ce susţine această teorie”, spune David-Barrett.
Metoda computaţională folosită în cadrul acestei cercetări ar putea fi folosită şi în pentru a studia alte probleme, spre exemplu modul în care apare inegalitatea într-o comunitate, afirmă David-Barrett.
Ryota Kanai de la Universitatea Sussex, ce nu a luat parte la acest studiu, afirmă că cercetarea este importantă, deoarece „rafinează teoriile existente, arătând modul în care capacitatea de procesare a informaţiei interacţionează cu dimensiunile grupului”. Cu toate acestea, Kanai subliniază că, deşi modelul matematic susţine ipoteza creierului social, el nu poate servi drept o dovadă absolută pentru o teorie asupra evoluţiei.
„Spre deosebire de celelalte tipuri de ştiinţă, evoluţia e greu de repetat în laborator”, afirmă Kanai, ca adaugă că „studiul reprezintă un pas important, deoarece oferă o descriere formală a creierului social”.