De ce are săptămâna șapte zile?
Săptămâna nu a avut mereu șapte zile. Roma Antica a cunoscut si variante timpurii cu saptamani de 3 zile, 5 zile si 8 zile, pe care si le-a creat singura, dupa imprejurari.
Celtii aveau saptamana de noua zile, vechii germani socoteau timpul dupa saptamana de 14 zile, iar calendarul Thoth, folosit in Egiptul antic, folosea ciclul saptamanal de 10 zile, fiind mai usor de calculat, scrie ziare.com, citând Infoniac.
Totusi, saptamana de 7 zile este una dintre cele mai vechi si mai populare, adoptata de inteleptii Babilonului antic, aproximativ in anul 2000 i Hr si avea la baza un criteriu astronomic valabil in mare masura si astazi: ciclul lunar de 28 zile, impartit in patrare care trebuiau sa stea la baza masurarii timpului, deci al saptamanii.
Ciclul de 7 zile a fost folosit si de vechii evrei, bine informati cu privire la fenomenele astronomice. Cunoscutul istoric Josephus Flavius scria in secolul I d.Hr: "nu exista un popor grec sau barbar care sa nu fi peluat obiceiul nostru de a scuti oamenii de la munca si a le asigura odihna necesara in ziua a saptea".
Probabil ca in remarca lui Josephus Flavius statea tocmai secretul saptamanii de sapte zile. Capacitatea de munca a organismului nostru slabeste dupa sase zile consecutive de munca intensa si are nevoie da odihna. A saptea zi, cea consacrata odihnei, este indispensabila pentru refarcerea fortelor si revigorarea organismului.
In treacat fie zis, se pare ca vechii daci respectau tot saptamana de 7 zile, stabilita de zeul Zamolxe si fara nicio legatura cu traditiile romane, sau cu cele ale evreilor antici.
Romanii au acordat toata importanta saptamanii de sapte zile, n-au pus-o nicio clipa la indoiala (desi provnea din doctrina teologilor evrei) si au acordat nume romane zilelor saptamanii, dupa cei mai populari astri cunoscuti in vremea lor