Bizarul cult erotic unde se fabricau tacâmuri
Sex, dragoste, comuniune, libertinaj şi nu, nu e Woodstock. Sunt ingredientele unei comunităţi religioase fondate în 1860 de către un personaj bizar cu vederi utopice, pe nume Humphrey Noyes. Comunitatea Oneida din New York a fost conceput ca un loc în care credincioşii să se spele de păcate şi să atingă perfecţiunea. Şi modalitatea de a obţine asta se rezuma la…mult sex.
Noyes a studiat religia la Seminarul teologic Andover, transferându-se apoi la Yale. În timpul studenţiei şi-a elaborat o viziune proprie despre perfecţionism, credinta că o persoană se poate elibera de păcat printr-o combinaţie de supunere religioasă şi ambiţie personală. Partea cu sexul a fost introdusă mai târziu. Noyes era convins în fanatismul lui că atinsese deja perfecţiunea relaţiei sale cu divinitatea, dar şi că sfârşitul lumii, conform “calculelor” proprii, avusese loc demult şi că oamenii trăiau acum în noua eră. Lesne de înţeles că universitatea i-a transmis să îşi facă bagajele.
Numai că Noyes a rămas şi şi-a petrecut o bună bucată de vreme în New York, unde a urmărit şi observat pe furiş diverse manifestări ale iubirii fizice şi romantice. Şi-a adaptat pe parcurs observaţiile viziunii sale religioase şi a decis să fondeze o comunitate ideală, unde oamenii să îşi exprime liber erotismul şi prin acesta să aducă paradisul pe pământ. Noyes, dezamăgit de mariajul său şi de căsătorie în general, era convins că trebuie să existe o modalitate mai bună de practicare a sexului şi de a-l folosi în vederea apropierii de divinitate.
Ciudăţeniile sale i-au atras şi pe alţii în joc, care au dorit, de asemenea, înfiinţarea unei comunităţi exclusiviste. Când numărul adepţilor a ajuns la 90, Noyes a decis că era momentul să trăiască împreună cu toţii, pentru totdeauna. În 1848 s-au mutat în Oneida, ca sa-şi pună în practică utopia despre viaţa veşnică. Aşadar, într-o vilă imensă din centrul New York-ului, toţi şi-au pus la comun proprietăţile, într-o versiune originală de comunism. La început, membrii comunităţii lucrau pământul ca să supravieţuiască, dar pe măsură ce comunitatea s-a dezvoltat, au inceput să se ocupe şi de manufactură. În anii ’50-’60 a devenit cunoscută datorită capcanelor pentru animale, iar apoi datorită arginăriei de înaltă calitate, care încă se mai produce şi azi.
Mai multe pe historia.ro.