Cornel Dinu este catalogat de unii drept mizantrop, superior sau arogant. Dar, cu siguranță, nu poate fi considerat un tip banal. Va rămâne în memoria tuturor nu doar ca un superfotbalist, ci și prin inteligență și cultură, atribute care l-au ajutat să depășească greutățile vieții, după cum se va putea remarca inclusiv citind afirmațiile sale de mai jos.

Înainte să împlinească 70 de ani, cel supranumit Mister a acceptat să ciocnească, virtual, un pahar de șampanie cu cititorii realitatea.net, printr-un interviu aparte. Este pentru prima oară când Cornel Dinu răspunde unor întrebări delicate și vorbește despre lucruri pe care, altfel, le evită.

Cornel Dinu este acum acasă, după ce gravele problemele de sănătate l-au forțat să se interneze în spitalul Floreasca. În luna mai, a acuzat o insuficiență respiratorie, după cum a mărturisit la acea vreme, exclusiv pentru www.realitatea.net (CITEȘTE AICI DETALII!).

Abia acum, însă, Mister a recunoscut că atunci a fost la un pas de moarte. Mai mult decât atât, în interviul acordat jurnalistului Cristian Otopeanu, Cornel Dinu a dezvăluit și că a avut "o cădere" nervoasă, crezând că se apropie finalul vieţii, după cum el însuşi a mărturisit. Din fericire, strâmtoarea medicală a fost depășită cu bine de "Procuror".

Cu o intensitate a vocii mai scăzută decât de obicei, cel născut în același an cu Dinamo (1948), echipă căreia i-a fost fidel de la debut (septembrie 1966) și până când a agățat ghetele în cui (septembrie 1983), şi-a dat acceptul să spună lucruri puțin cunoscute.

- Cristian Otopeanu: Domnule Cornel Dinu, impliniti 70 de ani. Lumea va cunoaste drept un fost mare international si ati acordat sute de declaratii despre perioada cand ati jucat. Eu va propun, de data aceasta, sa vorbim despre omul Cornel Dinu.

- Cornel Dinu: De acord, va ascult.

"Am mai trecut o data pe malul Styxului, dar barcagiul nu era inca acolo"

- In primul rand, vrem sa stim cum stati din punctul de vedere al sanatatii.

- Am impresia ca am mai trecut o data pe malul Styxului, dar barcagiul nu era inca acolo. Paradoxal, de ceva timp, noul tratament pe care mi l-a prescris doamna doctor Dorobantu are efecte benefice. Ma simt mult mai bine si nu mai am senzatiile neplacute pe care le aveam cand am inceput acest tratament, pentru noul diagnostic pe care mi l-a gasit. Este vorba despre fibrilatie. Si, in plus, de insuficienta cardiaca destul de mare. Dar, ce sa facem, mergem inainte. Cat o vrea Cel de Sus.

- Cum veti petrece maine ziua de nastere?

- Domne\", in general, nu imi mai petrec zilele acestea aniversare, mai ales ca am depasit o varsta inaintata. Dupa 65 de ani, nu am mai petrecut decat foarte intim, in familie si destul de linistit. Fiind vorba, insa, de 70 de ani si pentru ca am avut aceasta impresie ca s-ar putea sa nu ii prind, voi face o intalnire cu familia, cu niste prieteni apropiati din fotbal, niste oameni din presa si, nu in ultimul rand, cu o parte dintre cei care au initiat proiectul "Dinamovisti pentru Dinamo". Va fi o intalnire pasnica, plina de amintiri si, bineinteles, de cadura sufleteasca.

- Apropo de amintiri, daca va uitati inapoi, ce observati? Ce considerati ca lasati in urma?

- Ce cred ca lasam... Lasam ideea unor modele si probabil ca aceasta sincopa de intuneric a societatii romanesti, care este dominant, si a raului care predomina si este propagat sub toate aspectele, ca de fiecare data, nu va avea o continuitate prea lunga. Ca de obicei, va aparea din nou lumina in comportamentul romanilor.

Voi prelua ceea ce a spus aseara doctorul Sinescu, pe care il cunosc destul de bine. Din pacate, normalitatea a devenit o rara avis si te surprinde cand traiesti un moment de normalitate in zilele noastre. Ceea ce domina sunt dezamagirea si deznadejdea. Aceasta este, din pacate, o realitate cruda, o realitate incontestabila.

- Sunteti nascut in zodia Leului, considerati ca ati fost un lider?

- Eu cred ca da. Liderii au ceva genetic, poate chiar din zodia respectiva, care nu este de neluat in seama, dar se si formeaza. Si, ca sa se impuna, trebuie sa aiba o autoritate reala si o autoritate competenta. Eu cred ca am dobandit aceste calitati si astfel am putut sa imi pun in valoare gena aceasta de lider.

- Fiindca spuneti ca ati fost un lider, asta inseamna ca ati fost si detestat.

- Bineinteles, bineinteles... Pentru ca, din pacate, si este valabil nu numai in societatea noastra, instinctele comunei primitive sau ale cavernelor il domina in continuare pe om. Omul a facut progrese tehnice si culturale extraordinare, si de gandire, dar, din pacate, nu s-a rupt de instinctele si de comportamentul care erau dominante la inceputuri, in comuna primitiva, in timpurile cavernelor. Exista instincte malefice...

"Cine mi-a facut rau a sfarsit dramatic. Nu le-am dorit raul, dar exista o justitie"

- Cine v-a facut cel mai mare rau in viata?

- Din nefericire, au existat astfel de oameni, dar este foarte interesant, si nu vreau sa dau nume, cei care mi-au facut rau au sfarsit foarte rau, chiar dramatic. Poate exista o justitie imanenta. Nu le-am dorit acest lucru, dar poate a existat o compensatie din acest punct de vedere. Cei care mi-au facut rau, in niciun caz nu erau niste oameni de calitate sau de bine, ci niste patimasi, niste oameni supusi dezastrului si unor maniere de a conduce prin distrugere, nu prin competenta, intelegere si respect.

Am avut o viata destul de zbuciumata, va aduc aminte doar ca dupa 1985 am fost interzis sa apar prin Bucuresti, sa lucrez, erau niste Tribunale care te condamnau la intuneric si necunoastere. A fost o perioada de 6 luni in care nu era voie sa mi se rosteasca numele la radio si mai multe nu vreau sa comentez.

- Bun, dar cu ce ati deranjat? Va rog sa incercati sa ne explicati, macar putin, ca sa inteleaga lumea.

- Eram considerat un dusman al poporului. In sensul ca eram intr-un anturaj de scriitori, de intelectuali, care, din multe puncte de vedere, nu erau de acord cu ceea ce se intampla in special dupa anii 1977-1978 in Romania. Acel cult al personalitatii complet derizoriu, acea strangulare a existentei societatii romanesti, niste masuri fara logica.

Atunci cand conduci prea mult un popor si nu ai capacitatea respectiva si mai ai si sfatuitori in fusta care nu au niciun fel de calitate, poporul are de suferit. Aceste lucruri au fost dureroase, nu vreau sa mi le mai amintesc. Cert este ca atunci a fost oarecum mai usor, pentru ca eram tanar, in toata puterea, eram entuziast si credeam ca, pana la urma, binele va iesi la iveala.

"Nicolae Ceauşescu i-a cerut lui Ştefan Andrei să nu mă mai viziteze"

- Eu insist, chiar daca nu dati nume. Va referiti la conducerea Ministerului de Interne?

- La o parte a conducerii Ministerului de Interne. Si este interesant, va voi povesti doar un moment. Momentul cand am fost scos pe nedrept de la Dinamo, in 1985, in primavara.

Seara, a venit la noi acasa un prieten foarte bun, un intelectual, pentru ca am avut asemenea oameni in conducerea de atunci, este vorba despre intelectualul si diplomatul de exceptie Stefan Andrei (n.r. fost ministru de Externe inainte de 1989). El a incercat sa ma linisteasca. Mi-a spus ca in viata se intampla anumite nedreptati, dar eu trebuie sa fiu puternic, sa fiu tare. Ei bine, dupa cativa ani de zile, in 1994, mi-a spus ca, a doua zi dupa ce a fost la mine, l-a chemat Nicolae Ceausescu si i-a spus "Sa nu te mai duci pe la fotbalistul ala care ne injura pe toate drumurile". Eu zic ca este suficient ce v-am spus.

- Cum v-ati comportat cu cei care v-au facut rau?

- Dupa menirea crestina, iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac. Nu am avut niciodata rautate sau dusmanie. Dar, cu sarcasm, cand a fost cazul, i-am caracterizat asa cum meritau. Doar prin ascutimea cuvintelor si niciodata, pentru ca nici nu aveam cum, a faptelor. Nu sunt, sub nicio forma, un tip razbunator. Doar un tip care taxeaza verbal nereguli si comportamente desuete.

A plans, ultima oara, pe patul de spital: "Ma chinuia gandul sfarsitului"

- Cand ati plans ultima oara?

- Cred ca am avut un moment de cadere acum vreo luna si jumatate, pe patul de spital. Nu ma simteam bine si ma chinuia gandul acesta al unui sfarsit mult prea aproape, pe care nu mi-l doream. Si asta tocmai pentru ca eu cred ca, in special fata de familie, mai am multe de incercat sa realizez si poate ca am si prieteni foarte buni, care merita sa stau impreuna cu ei in continuare, cat o mai vrea Cel de Sus.

- Spuneati ca va chinuia gandul sfarsitului. Desi este o intrebare delicata, va pun aceasta intrebare: va temeti de sfarsit?

- Cine nu se teme nu este om. Dar pot sa spun ca, paradoxal, desi sunt scarbit din toate punctele de vedere, la ce vad ca se intampla in societatea romaneasca si cu ce asa-zisi lideri avem de-a face, si suferinta la care este supus poporul nostru, totusi, am o dorinta de viata deosebita, care este mai mare ca oricand. Cred ca ar putea sa fie interpretat ca ceva firesc, pentru ca atunci cand stii ca sfarsitul este inevitabil si este aproape, vrei sa mai prinzi lumina zilei si, mai ales, sa mai faci cate ceva pentru cei din jur. Acesta este sentimentul care ma domina la ora actuala

"Sunt un sentimental. Dar Leii au o personalitate pregnanta, reactioneaza la nedreptate, la rautate, la anormalitate"

- Va considerati un tip dificil sau dimpotriva?

- Domnule Otopeanu, sunteti Leu ca si mine. Leii au o personalitate pregnanta, reactioneaza destul de rapid la nedreptate, la rautate, la anormalitate. Din pacate, aceste lucruri ma pornesc si pe mine de multe ori, dar nu tin dusmanie, nu tin rautate, stiu sa iert, sa fiu bun si sa ajut daca pot. Mai mult, stiu ca pacea si linistea trebuie sa domine, de aceea intru imediat in normal si sunt preocupat mai mult de a face bine, decat de a ramane sub imperiul unor porniri malefice.

- Va apropiati usor de oameni sau nu?

- In general, ma atrage fiinta umana, o respect, sunt atras de oameni, dar am si un instinct care s-a ascutit pe parcursul anilor, in sensul ca simt foarte repede maleficul din unii oameni, Este adevarat ca, odata cu trecerea timpului, devii mult mai pretentios. Si eu am ajuns in aceasta situatie. Simt de la inceput cu cine am de-a face. Dar ma bucur ca gasesc in continuare, si cultiv aceste anturaje, oameni de foarte buna calitate, oameni care au cultura respectului si a intelegerii.

- Ce fel de om credeti ca sunteti? Dur? Sensibil? Sentimental?

- Sunt un sentimental. Si aici va spun ce imi zicea mama, Dumnezeu s-o ierte: am un suflet de aur, sunt bun cu semenii mei, bineinteles, cu cei la care tin si care stiu ca merita, si ajut la inceput si pe cel care nu merita, dar apoi imi dau seama ca o fac in zadar.

Mai ales acum, la varsta pe care o am, incerc sa tin in preajma oameni de bine, oameni care iti aduc o energie pozitiva, oameni cu care te simti bine. Pentru ca chinurile tineretii nu mai pot fi suportate de necazurile batranetii, asa cum le suportau entuziasmul si energia tineretii.

"La inceput, sunt circumspect cu oamenii, pentru ca in trecut am suferit pe nedrept din cauza unora pe care ii credeam prieteni"

- V-am intrebat, pentru ca sunt persoane care va considera un tip rece.

- Pentru ca, probabil, in primele momente, sunt circumspect. Asta si fiindca am suferit pe nedrept din partea unor oameni pe care i-am considerat prieteni.

Nu intamplator se spune "Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur". Si, bineinteles, pentru ca am practicat de fiecare data solidaritatea de tip britanic, "Dusmanii prietenilor mei sunt si dusmanii mei". Dar in niciun caz cu rautate. Cu ignoranta si cu izolare. Acesta este felul meu de a ma comporta. Si in niciun caz cu duritate.

Sunt anumite accese de moment, dar nu ma las dominat de aceste accese, care sunt doar verbale, mai mult pe haz decat pe atitudine sau pe jignire. Iar prietenii ma stiu foarte bine, chiar daca am o limba mai ascutita, limba este una, iar sufletul este cu totul altul. Prietenii mei iau umorul si ascutimea unor vorbe, decat o posibila rautate care nu exista.

Cea mai mare eroare a vietii

- Care a fost cea mai mare eroare pe care ati comis-o in viata?

- Eroarea mea cea mai mare, si este dramatica, provine chiar din lectiile copilariei, de care eu nu am tinut cont. Am trait intr-o familie de intelectuali, care au avut de suferit dupa anii \"47-\"48.

Tatal meu, doctor in Drept, a fost trimis maistru sondor la Viforata, langa Targoviste. Si a stat 10 ani, apoi i s-a permis sa intre in avocatura. Eroarea cea mai mare a fost ca, avand si unul dintre nasi un boier de exceptie, Herisescu Bolintineanu, care fusese casierul Reginei Maria, simpatizant de dreapta al formatiunilor de sorginte crestina, dar numai atat, a fost condamnat pe nedrept si atunci auzeam foarte des de la o matusa: "Cornele, sa nu ai niciodata incredere in oameni, pentru ca oamenii de multe ori sunt niste masti, sunt mai mult rai decat buni, sunt invidiosi... ".

Ei bine, aceasta este cea mai mare deceptie a vietii mele, nu am crezut niciodata ca omul este construit astfel. Probabil ca nici nu a fost construit astfel, ci sunt niste deformari care au venit pe parcurs, pentru ca intentia Creatorului, probabil, a fost sa faca o lume buna. Aceasa a fost cea mai mare suferinta, dar am acceptat-o ca un stoic si mi-a servit ca o modalitate de cunoastere a sinelui meu. Eu mereu am incredere in oameni si plec de la ideea ca sunt bine intentionati, sunt facuti pentru a face bine, dar, din pacate, de cele mai multe ori, chiar cei pe care i-am considerat foarte apropiati mi-au dovedit contrariul.

- Si ultima intrebare: tragand o linie, in viata ati facut mai mult bine decat rau?

- Indiscutabil, mult mai mult bine. Iar raul, daca l-am facut, pentru ca oricine mai face si rau, l-am facut pentru ca am simtit ca, uneori, este nevoie sa te comporti exact ca intr-un tratament care nu iti convine, pe care nu il suporti, dar pe care trebuie sa il iei, pentru ca pana la urma iti va fi bine. A fost verbal, foarte rar cu fapte. Din acest punct de vedere, aceasta este conceptia mea in aceasta privinta.

Cifrele carierei lui Cornel Dinu ca jucător: 

- 454 meciuri / 53 goluri în prima ligă, toate la Dinamo

- 75 meciuri / 7 goluri la echipa națională

- a jucat în naţionala României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970

- 33 meciuri / 3 goluri în cupele europene

- a fost desemnat de 3 ori cel mai bun fotbalist român al anului (1970, 1972 și 1974)

- a cucerit 6 titluri de campion cu Dinamo

- a cucerit 2 Cupe ale României cu Dinamo

CLICK AICI PENTRU A VEDEA IMAGINI SENZAŢIONALE!

Notă: imaginile de arhivă provin din colecţia jurnalistului Cristian Otopeanu şi din revista Sport, din perioada 1967-1973

AUDIO | Cornel Dinu, interviu acordat jurnalistului Cristian Otopeanu

.