Ce este buba neagră, boala care omoară milioane de oameni?
„Buba neagră” sau „cărbunele” era una dintre cele mai de temut boli contagioase care apăreau în comuntățile rurale. Oamenii se temeau de ea pentru că lovea în primul rând animalele rumegătoarelor, baza oricărei gospodării țărănești.
Antraxul, cunoscut în popor sub denumirea de „buba neagră” sau „cărbune”, este și în prezent una dintre cele mai de temut boli contagioase la nivel mondial. Teama a crescut în ultimii ani, după ce a devenit clar faptul că infecția poate fi folosită în acte de bioterorism.
Alertă de ANTRAX la Iași. 3 muncitori de la o fermă de bovine, internați de urgență
„Buba neagră” are un renume sinistru. Molima ar fi provocat multe tragedii în istoria omenirii
„Buba neagră” are un renume sinistru în istorie, fiindu indicată drept cauză a unor molime devastatoare, încă din vremurile biblice. Mulți cercetători cred că a cincea din cele 10 ciume care au lovit Egiptul în timpul lui Moise ar fi fost antraxul.
Alți savanți cred că antraxul a fost descris și de Homer, în Iliada, dar și de Virgiliu.
Mai mult, sunt cercetători care au emis ipoteză că și Moartea sau Ciuma Neagră, cea mai mare pandemie care a lovit omenirea, între 1346 și 1353, ar fi fost, de fapt, tot antrax. Opinia predominantă este că a fost vorba de ciumă bubonică.
În România, boala era destul de răspândită în comunitățile rurale, lucru dovedit de o relatate din presa de specialitate, din 1935.
"DALACUL (zis şi cărbune, bubă neagră sau bubă rea) este o boală gravă, mortală şi foarte răspândită printre animalele domestice: oi, vite, capre şi cai. De la aceste animale omul se poate îmbolnăvi destul de uşor: este de-ajuns ca mâna lui care a venit în atingere cu rănile sau numai cu pielea acestor animale bolnave, să atingă o zgârietură cât de mică a pielii. Aşa se explică de ce oamenii cari se îmbolnăvesc de dalac sunt cei mai mulţi: ciobani, ţărani, tăbăcari sau măcelari, adică având îndeletniciri în strânsă atingere cu animalele domestice. (...) Când se întâmplă ca molima de dalac să bântuie printre animalele satului, una din cele mai bune măsuri de apărare este arderea animalelor moarte de această boală. Dacă totuşi acest lucru nu se poate, animalele moarte trebuesc îngropate la o adâncime de cel puţin 3—4 metri şi în locuri închise, unde animalele sănătoase să nu poată pătrunde," este recomandarea făcută de "Dimineața" agricolă.