REPORTERII REALITĂŢII. "Legendele" zăpezilor
Întuneric. Frig de tremuri din toţi rărunchii. Foame. Frică. Speranţă. Salvatori. Odată la câţiva ani, scenariul se repetă. Autorii sunt cam aceiaşi. Sinistraţii, autorităţile care gestionează situaţia şi...salvatorii. Ca de obicei, sinistraţii sunt în tabăra pierzătorilor. Iar salvatorii se aleg cel mult cu... mulţumiri. Şi ce-i mai important, cu împăcarea de sine că au făcut o treabă bună. Şi trecem la tabăra cîştigătorilor.
Personajele care îşi freacă mâinile de mulţumire. Pentru că iarna grea le-a îngrăşat conturile. O să le trecem în categoria: "şmecherii zăpezilor". Sau, într-un cuvânt: autorităţi. Locale sau centrale, toate îşi fac datoria când vorbim de încasarea comisioanelor. Urmărim un reportaj despre toate cele trei categorii. Dar şi despre cum tratau bunicii noştri iarna. Cum gestionau ei situaţiile de criză... Un material semnat: Anne Trattner. Imagine: Daniel Ştefan şi Horia Russu.
Brăila, Vrancea, Buzău. Ianuarie 2014. Cod roșu de viscol și ninsoare. Oameni blocați în case, fără curent și hrană. Bătrâni neputincioși care așteaptă o mână de ajutor. Gravide cărora le-a venit sorocul. Primul spital este la zeci de kilometri distanță, iar drumurile sunt blocate. Oameni grav bolnavi care așteaptă, parcă, o minune.
Jandarmii au mers pe jos chiar și 12 kilometri cu rucsacuri pline cu alimente pentru a ajunge la sinistrați. Pompierii și militarii au participat și ei la misiuni.
În cele mai dificile zone, salvarea vine din cer. Are la manșă piloți ai ministerului de Interne. Iar în spate alimente și apă. Ori o targă și medici de la SMURD.
Ea este Camelia Bugean. Unul dintre piloții cu experiență. Experiență care nu constă doar în ore de zbor. Ci în situații pe care le întâlnești mai degrabă în filme de acțiune. Ne-a condus și pe noi în zonele în care a intervenit timp de 3 săptămâni.
Prima oprire: Halta Scutelnici. Județul Buzău. Aici, oamenii nu și-au revenit încă după zăpezile din 2012. Nea Zaharia are 68 de ani. Deși Coșmarul alb a lovit din nou satul în care stă, spune că iarna de acum 2 ani l-a călit. A trăit-o și pe cea din 1954. Și nu știe să spună care a fost mai grea.
În astfel de condiții a reușit să ajungă și la Odăile, județul Brăila. De unde a transportat la spital un bătrân care avea nevoie urgentă de asistență medicală. La ora realizării acestui reportaj încă este internat la Sptalul de Urgență Floreasca.
Tanti Maria se uită cu teamă spre cer, când vede că se apropie elicopterul. S-a obișnuit cu prezența lui de când cu iernile astea grele. Și știe că aduce oameni buni, care te salvează. Dar, de când cu tragicul accident din Apuseni, se teme pentru viața lor. Și mai are o temere. O recunoaște cu groaza omului care a ajuns la limita îndurării.
Știe mult prea bine care sunt efectele viscolului.
Dacă pentru bătrâni e soră cu moartea, pentru cei în putere- un obstacol greu de dărâmat, pentru copii- joacă....mai există o categorie. Sunt cei care fac haz de necaz.
Nici secretarii de partid, nici măcar Securitatea n-au putut ține departe viscolul și ninsorile abundente. Așa că ierni grele au fost și-n Epoca de Aur. Cu siguranță nu au fost prezentate la jurnalele de știri. Că doar mărețele realizări nu aveau de-a face cu zăpada de nestăpânit. Dar proletarii uniți le-au simțit din plin.
Constantin Teodorescu. General în rezervă. O carieră militară de 34 de ani. Genist. A coordonat printre altele și operațiuni de deszăpezire. Pe vremea lui Ceaușescu.
Deszăpezirea făcută în zilele de astăzi este ineficientă, este de părere generalul în rezervă. În primul rând, utilajele sunt depășite. În al doilea rând, cetățenii nu se mai ating de lopată dacă nu sunt nevoiți. Și nici nu mai are cine să-i împingă de la spate. În al treilea rând, firmele contractate nu au niciun interes să investească bani mulți în utilaje performante, atâta timp cât le folosesc doar în sezonul rece. Cu toate acestea, ar exista soluții.
Se spune că iarna din 1954 a fost cea mai grea din ultimul secol. Chiar și documentele oficiale arată acest lucru. Mărturiile le-am găsit în depozitele Arhivelor Naționale. Fotografii, rapoarte și chiar articole în ziarele vremii. Evident, raportul Consiliului de miniștri nu era citat de presă.
Misiunea principală: aprovizionarea populației cu alimente și apă. Plus salvarea persoanelor blocate pe drumurile impracticabile. Elena Cârjan ne citează din raportul autorităților.
Din același document, care are nouă pagini, aflăm detalii despre decesele cauzate de viscol, dar și despre răniți. Lipsa tehnologiei făcea ca multe dintre cazuri să nu fi ajuns la urechile autorităților. Astfel, s a constatat că: în raionul Moldova Nouă, regiunea Timișoara a fost găsit mort un milițian. La Constanța a murit înghețat un grănicer. În raionul Curtea de Argeș patru cetățeni au murit îngropați de o avalanșă de zăpadă. În regiunea Galați la Bujoru, șapte cetățeni au fost sfâșiați de lupi.
Timp de trei zile fabricile și uzinele au fost închise. 41 de trenuri de persoane și 111 trenuri de marfă au fost înzăpezite. Unele dintre ele transportau porci sau vaci. Dar autoritățile au reușit să salveze animalele. Nici un cuvânt însă despre aceste lucruri în presă.
Și încă o dată, autoritățile au fost luate prin surprindere. Deși toată lumea știe că iarna nu-i ca vara. Și nu vorbim de miile de jandarmi, pompieri, militari, medici, piloți.....care nu au mai avut masă și casă. Și care iarnă de iarnă sunt în mijlocul zăpezilor. Deși au salarii mizere. Dar suflet mare. Ci de autoritățile pentru care iarna înseamnă profit. Înseamnă contracte de deszăpezire. Înseamnă comisioane grase. Care nu simt efectele defrișărilor, pentru că stau într-o vilă de lux în centrul orașului. Care nu simt viscolul, pentru că șoferii le încălzesc mașinile, subalternii le deszăpezesc strada, iar hainele de mii de euro le țin de cald. Care nu știu nici ce-nseamnă să ți fie rău de foame. Sau de sete. Și atunci nu o fi mai bine să aștepti, așa cum zice tanti Maria din Odaiele, ca Dumnezeu să le aranjeze pe toate?