Constantin Rudnițchi: Cu ce gânduri vine FMI la București?

Este foarte clar că după criza economică declanșată în anii 2008-2009, FMI a traversat un proces de schimbare. În sensul că politica instituției financiare a devenit mai flexibilă, după ce în anii dinaintea crizei, FMI a fost acuzat destul de vehement că prin politicile promovate mai mult a dus la crearea unor tensiuni în unele state decât la rezolvarea problemelor economiei.

Dar până unde poate merge flexibilitatea politicilor promovate de FMI? Este greu de spus, dar articolul publicat de Kristalina Georgieva, referitor la inegalitățile care există în societatea modernă, poate fi un semnal că FMI se preocupă tot mai mult de aspectele sociale ale unui stat sau ale unei regiuni.

Cert este că materialul directorului executiv al FMI este plin de surprize. Pentru început, Georgieva trece în revistă inegalitățile din societatea modernă. Este vorba despre inegalitatea de șanse, inegalitatea între generații, inegalitatea dintre femei și bărbați și, bineînțeles, între săraci și bogați. Până aici nu este nimic special. Tema inegalității apare tot mai des în analizele economice și în semnalele de alarmă pe care le trag diverși specialiști.

De exemplu, recent, o bancă elvețiană nota în analiza referitoare la anul 2020 și tema inegalității averilor la nivel mondial. Studiul arată că în SUA, pentru prima dată după anul 1930, averea cumulată de 0,1% dintre cei mai bogați oameni echivalează cu averea totală deținută de 90% din populație. Printre cauzele creșterii inegalităților de venituri și de averi, analiștii băncii elvețiene arătau reducerea taxelor pentru corporații, automatizarea, dezvoltarea rețelelor globale de furnizori și consolidarea marilor companii. „Este de așteptat să existe o presiune, inclusiv la nivel politic și social, pentru ca procesul de concentrare a averilor să se transforme într-unul de redistribuire a acestora. Astfel de măsuri au fost propuse deja de partide politice de stânga care în multe state propun o impozitare crescută a marilor averi", se arată în raportul băncii.

Care sunt soluțiile propuse de directorul executiv al FMI pentru reducerea inegalităților? Una este de-a dreptul sensibilă pentru România și anume impozitarea progresivă. Kristalina Georgieva afirmă că studiile FMI arată că ratele marginale ale impozitării progresive nu influențează creșterea economică.

De asemenea, se arată că este nevoie de instrumente care să ducă la o mai bună colectare a veniturilor la buget și, în același timp, reducerea corupției poate să elibereze fonduri pentru cheltuieli sociale. Ușor de spus, greu de făcut. FMI pregătește o strategie referitoare la politicile sociale, care însă se va adapta la situația locală.

Cum se spune uneori în România, nu știm dacă doamna Georgieva a vorbit „în nume propriu sau în numele FMI", dar cert este că foarte curând experții instituției financiare internaționale vor veni la București. În acest context, va fi interesant de văzut felul în care experții FMI vor evalua situația bugetară a României. Un lucru este aproape sigur: discuția privind impozitarea progresivă este un subiect tabu pentru guvernul Ludovic Orban.