Strategia Națională de Apărare, adoptată la limită în Parlament

Update 14:30. După ce votul s-a încheiat, Gabriel Oprea a precizat presei: ”Ați urmărit discursul meu, am spus totul despre această strategie. Este foarte bună arată că România  este un stat sigur și este respectată de partenerii internaționali”. 

Oprea, la Strategia de Apărare: Am fost printre primii care au salutat decizia președintelui

UPDATE 13.30: Gabriel Oprea a ținut un discurs în care a subliniat necesitatea adoptării Strategiei: 

"Am convingerea că astăzi vom vota această strategie. Şedinţa de azi reprezintă un moment deosebit de important pentru ce înseamnă prezentul şi viitorul României din punct de vedere al securităţii naţionale. Guvernul pe care îl reprezint în calitate de premier interimar susţine adoptarea Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării(..)Am fost direct interesat de acest document şi, împreună cu premierul Ponta, am considerat că aprobarea Strategiei nu trebuie să fie obiectul unei abordări politicianiste. Când vorbim despre securitate, nu poate exista interesul personal. Am toată convingerea că azi vom adopa această Strategie”, a spus Oprea. 

UPDATE 13.15: La ora 13.30, încep dezbaterile pe Strategia Națională de Apărare, iar apoi se va da votul. Premierul interimar Gabriel Oprea vine la vot. Potrivit președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, la această ședință și-au înregistrat prezența 320 de parlamentari.

Dezbaterile privind Strategia Națională de Apărare a Țării au început după ce a fost prezentată scrisoarea președintelui Klaus Iohannis privind aprobarea înființării Unității de Integrare a Forțelor NATO, sub denumirea NATO Force Integration Unit (NFIU), și a Comandamentului Multinațional de Divizie, sub denumirea Multinational Division South-East Headquarters (MND-SE HQ), cu indicative de unitate militară, pe teritoriul României, în Garnizoana București.

UPDATE 12.30: "Comisiile nu au dat aviz, eu mă bucur că totuși am discutat pe fond despre o problemă absolut importantă pentru toate instituțiile statului și care, indiferent de cine o elaborează, privește pe termen lung modul în care România se va raporta la politica de securitate și asupra politicii externe. Le-am explicat colegilor că a existat o greșeală a Birourilor permanente care la discuția pe fond trebuia să sesizeze și Comisiile de politică externă, pentru că peste tot în spațiul european, când se discută despre securitate, se discută și de politică externă", a declarat președintele Comisiei pentru politică externă a Senatului, Petru Filip.

Potrivit unor surse parlamentare, ședința de marți a plenului reunit al Camerei și Senatului în care urmează să se dea vot pe Strategia Națională de Apărare ar putea fi amânată în lipsa acestui aviz de la Comisiile de politică externă.

UPDATE 12.10: Şedinţa comsiei s-a încheiat fără a da un aviz, anunță Realitatea Tv. 

UPDATE 12.00: Membrii comisiilor reunite de politică externă se ceartă pe tema Strategiei Naţionale de Apărare. Comisia nu are cvorum şi, astfel, avizul ar putea fi amânat.

Avizul ar putea fi dat abia săptămâna viitoare.

Klaus Iohannis a spus, în discursul susţinut în faţa parlamentarilor, că una dintre principalele sale promisiuni a fost că va prezenta Parlamentului în primele şase luni de la preluarea mandatului Strategia Naţională de Apărare a Ţării.

”A fost şi un angajament personal, am ţinut să avem gata la timp această strategie pentru a respecta legea, pentru a onora o promisiune şi a oferi cât mai repede României o viziune în domeniul securităţii naţionale şi am dorit ca acest lucru să nu se întâmple oricum, şi prin dialog şi consens, şi de aceea am consultat reprezentanţii societăţii civile, pe cei ai mediului academic şi ai partidelor politice”, a afirmat preşedintele.

El a spus că toate acestea sunt ”o dovadă de normalitate”, iar ”România va regăsi treptat acea normalitate care pleaca de la lucrurile simple”.

”Strategia Naţională de Apărare revine în obligaţia preşedintelui României. Acest document nu este şi nu trebuie să fie un act de voinţă din partea unei persoane sau a unor instituţii. Este mult mai mult, este o declaraţie pe care România o va face. Strategia Naţională de Apărare îşi propune să raspunda unor nevoi şi asteptări care privesc statul, societatea şi cetăţeanul”, a mai afirmat Iohannis.

Şeful statului a mai arătat că societatea românească are nevoie de o Strategie Naţională de Apărare care răspunde unei realităţi complexe, iar lipsa de claritate terminologică a legislaţiei în domeniu şi necorelarea ei nu pot reprezenta un obstacol în calea unui document cuprinzător şi adecvat.

Ameninţări şi riscuri pentru România

Potrivit documentului, președintele consideră că risipirea banului public și corupția sunt vulnerabilități la adresa siguranței naționale, iar terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, perpetuarea conflictelor înghețate din regiunea Mării Negre reprezintă amenințări.

 ”Corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre”, se arată în document.

AMENINŢĂRI

Acţiunile destabilizatoare din vecinătatea estică generează provocări majore pentru securitatea spaţiului euro‐atlantic, creând instabilitate regională şi posibile fenomene negative, printre care migraţie, criminalitate organizată, însă și afectarea potențialului de dezvoltare economică.

Perpetuarea conflictelor îngheţate din regiunea Mării Negre şi instabilitatea din Balcanii de Vest creează presiuni suplimentare asupra României. Tensiunile inter‐etnice şi dezechilibrele regionale în statele din proximitate pot conduce la declanşarea unor conflicte regionale.

Distorsiunile de pe pieţele energetice şi proiectele concurente ale unor actori statali sau non‐statali afectează eforturile României de asigurare a unui nivel suficient al securității energetice.

Ameninţările cibernetice lansate de entităţi ostile, statale sau non‐statale, asupra infrastructurilor informaţionale de interes strategic ale instituţiilor publice şi companiilor, de interes pentru securitatea naţională rămân riscurile cu probabilitate redusă, dar cu impact major: confruntări militare de joasă intensitate, dar persistente în timp, fluxuri migratorii generate de catastrofe naturale, pandemii, dezastre ecologice. atacurile cibernetice desfăşurate de grupări de criminalitate cibernetică sau atacurile cibernetice extremiste lansate de grupuri de hackeri afectează direct securitatea naţională.

Terorismul este o ameninţare persistentă, cu forme de manifestare dificil de anticipat şi contracarat, inclusiv din perspectiva identificării şi destructurării fluxurilor de recrutare şi finanţare a acestor activităţi. Contingentele naţionale care participă la misiuni externe sunt expuse riscurilor şi ameninţărilor generate de acţiunile forţelor, organizaţiilor şi grupărilor teroriste. Propaganda fundamentalistă în creştere, în special în mediul virtual, favorizează apariţia de noi cazuri de radicalizare ori de implicare în acţiuni extremist‐teroriste.

Proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, precum și traficul de produse cu dublă utilizare, pot afecta securitatea naţională, în condiţiile unei destabilizări la nivel regional.

Acţiunile informative ostile, care au în vedere dezvoltarea unor puncte de sprijin pe teritoriul naţional, în special în scop de influenţă, pot obstrucţiona proiectele strategice ale României şi deciziile în stat.

RISCURI

Instabilitatea regională limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice, cu precădere a celor privind susţinerea parcursului european al Republicii Moldova, soluţionarea conflictelor îngheţate, asigurarea securităţii energetice, protejarea drepturilor comunităţilor româneşti şi a activităţilor economice derulate în Zona Economică Exclusivă a României la Marea Neagră.

Nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de persistenţa dificultăţilor economice, proliferarea economiei subterane şi a corupţiei, evaziunea fiscală, precaritatea infrastructurii, dar şi de factori externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul Uniunii Europene şi gradul scăzut de rezistență faţă de turbulenţele majore de pe pieţele ext a erne, mai les pe zona financiar‐bancară.

Riscuri de natură socială persistă pe fondul unor tendinţe cum ar fi declinul demografic, emigraţia populaţiei active, degradarea factorilor de mediu, al deficienţelor din sistemele naţionale de sănătate, educaţie şi asistenţă socială, dar şi al distorsiunilor pe piaţa muncii.

Radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României se poate produce pe fondul accentuării curentelor extremiste de sorginte etnică, religioasă sau de altă natură.

Criminalitatea transfrontalieră, de la trafic de droguri, persoane, arme şi bunuri, migraţie ilegală până la criminalitate economico‐financiară, este un alt fenomen cu posibil impact asupra securităţii naționale.

Traficarea ilegală de armament convenţional poate deriva din interesul unor actori statali şi non‐statali de a derula astfel de operaţiuni. 

VULNERABILITĂŢI

Capacitatea instituţiilor statului de a evalua şi diminua impactul riscurilor şi ameninţărilor este limitată de persistenţa unor vulnerabilităţi în: absorbţia fondurilor europene, utilizarea banului public, energie, infrastructură critică, agricultură, protecţia mediului, justiţie, sănătate, educaţie şi cercetare ştiinţifică. Absenţa unei planificări bugetare multianuale reale, care să determine asumarea şi respectarea unor programe de investiţii, are efecte negative, inclusiv în ceea ce priveşte creşterea capabilităţilor forţelor armate şi respectarea angajamentelor privind cheltuielile militare.

Capabilitatea administraţiei centrale şi locale de a implementa politicile publice naţionale şi europene constituie o altă vulnerabilitate.

Reacţia inter‐instituţională în situaţii de criză este afectată de precaritatea resurselor și incoerența în gestionarea diverselor tipuri de riscuri. Această vulnerabilitate devine şi mai importantă dacă ne referim la capacitatea de interoperabilitate a diverselor instituţii ale statului care trebuie să acţioneze în cazul unor ameninţări asimetrice şi de tip hibrid.

Corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre. 69. Alte vulnerabilităţi derivă din excluziunea şi polarizarea socială, gradul de sărăcie, declinul demografic, migraţia forţei de muncă specializate, disparităţile socio‐economice între regiuni si județe, fragilitatea spiritului şi solidarit ţii civice.