Regina Ana, la una dintre aniversările sale: Culmea nefericirii e atunci când pierzi ceva ce iubeşti
Regina Ana a fost o prezenţă discretă în spaţiul public, ea acordând un interviu Televiziunii Publice, în urmă cu câţicva ani. Regina îşi sărbătorea ziua de naştere, ca de obicei cu un tort de ciocolată, împodobit cu o lumânare: „Una e de ajuns, de acum. Nu ar avea loc toate”, spunea ea într-un material realizat cu câţiva ani în urmă de Casa Regală. „Folosim telefonul ca să ne facem urări. Am cinci fete, răspândite în toate colţurile lumii, şi nu ne putem vedea la fiecare aniversare. Aşa că luăm telefonul şi ne spunem « Happy birthday!». Aşa ne urăm mereu, în engleză”, anunţă Historia.ro.
În singurul interviu acordat presei din România, cel din cadrul emisiunii „Profesioniştii”, a Eugeniei Vodă, Regina Ana şi-a făcut un amplu portret:o femeie tenace căreia îi place grădinăritul şi care nu şi-a fabricat niciodată o mască pentru a se face plăcută: „Take me, or leave me!”. „Am multe defecte, fără ele viaţa nu are haz”. Regina Ana a vorbit despre tristeţea din anii ’50 a Regelui – aceea de a-şi pierde ţara - şi despre propriile tristeţi: „Culmea nefericirii e atunci când pierzi ceva ce iubeşti. Poate fi un om, poate fi un câine, poate fi o vază care se sparge”.
Regina Ana iubeşte fabulele lui La Fontaine, „pentru că sunt simple” şi spune că sângele albastru e ridicol: „Dacă mă tai, slavă Domnului, e tot roşu. Nu trebuie să fii nobil ca să fii mare”.
Regina Ana a fost, de-a lungul vieţii, vânzătoare la un magazin de flori artificiale, a fost şoferiţă pe jeep-urile armatei, a vânat iepuri ca să aibă ce găti la cină. „La New York am fost vânzătoare la un magazin. Vindeam panglici şi flori artificiale! E ciudat să vezi că atâţia oameni cumpără panglici şi flori artificiale”.
În anii '40, Regina Ana ştia cum se demotează şi cum se montează la loc o maşină. A fost şofer şi infiermieră în armata franceză, pe fronturile din Maroc, Algeria, Italia, Luxemburg şi Germania, mai scrie sursa citată.