Iohannis, în fața Adunării Generale a ONU: România este gazda primului centru pentru refugiați

Vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Statele Unite ale Americii se apropie de final! Şeful statului a fost primit la Casa Albă de vicepreşedintele Joe Biden, iar în urmă cu doar câteva minute a susţinut un discurs în cadrul summitului ONU.

”Cea de a 70-a aniversare a Națiunilor Unite este o ocazie în plus de a reflecta în mod lucid la lecțiile învățate și la viitorul organizației noastre. Am fost martorii unui proiect vizionar născut din cenușa unei teribile tragedii, cu scopul înălțător de a salva generațiile viitoare de flagelul războiului.

Am fost martorii unei agende viabile care s-a extins în mod permanent către noi arii de cooperare, în interiorul și dincolo de principalii săi piloni: pace și securitate, dezvoltare și drepturi ale omului. Am observat eforturile continue ale organizației și ale Statelor Membre de a se adapta la noi provocări și schimbări majore în paradigma relațiilor internaționale.

Drept consecință, Națiunile Unite și-au asumat în mod constant noi mandate, astfel ajungând la un nivel de complexitate fără precedent. Desigur, Națiunile Unite nu reprezintă un panaceu pentru toate relele umanității. Istoria sa marchează suișuri și coborâșuri, succese și eșecuri. În același timp, cu toții știm că mărirea numărului și intensitatea misiunilor care i-au fost încredințate nu au fost echivalate de resursele necesare pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor sale. A devenit o practică obișnuită să le ceri Națiunilor Unite să facă mai mult, cu mai puține resurse.

Totuși, după 70 de ani în care a fost supusă tuturor încercărilor, Carta Organizației Națiunilor Unite s-a dovedit a fi un document vizionar care a trecut testul istoriei. Carta a fost redactată ca un corp solid de principii și norme de conduită internațională. A fost concepută într-o manieră inteligentă, care a permis suficientă flexibilitate în crearea de căi și mijloace autentice de a face față situațiilor din ce în ce mai complexe. Națiunile Unite și-au consolidat în mod constant vocația și legitimitatea universale. Ele au creat și promovat un impresionant corp de legi de drept internațional care abordează aproape toate domeniile de cooperare internațională.

A fost, probabil, uneori convenabil pentru unele State Membre sau alte părți interesate să arate eșecurile organizației. Trebuie să facem un efort mai intens de a cântări magnitudinea activității de prevenție desfășurată de către organizație. Prevenția fiind, desigur, mult mai dificil de măsurat, am avut tendința de a îi subestima importanța printre realizările Națiunilor Unite.

În aceeași ordine de idei, merită amintit faptul că Națiunile Unite nu reprezintă o organizație apărută din senin și nici o entitate independentă sau care se autoguvernează.
Națiunile Unite suntem noi înșine, Statele Membre. Noi ne hrănim cu încrederea și resursele pe care le investim în organizație.

România se află printre acele țări care au avut și au încredere, și au susținut și susțin necondiționat Națiunile Unite. 2015 este un an special pentru țara mea, deoarece aniversăm 60 de ani de la aderarea României. Națiunile Unite au ajutat România în diferite moduri, în diferite perioade din era ce a urmat Celui de al Doilea Război Mondial. La început, în ciuda și împotriva faptului că a făcut pare din grupurile monolitice de țări fost comuniste, Romania a găsit, aici, la ONU, cadrul propice pentru a-și afirma independența națională și a-și face prieteni și parteneri în întreaga lume. Mai târziu, Națiunile Unite i-au furnizat țării mele ocazia de a intra în dezbateri și acțiuni privind chestiuni globale, în dialog și cooperare pe toate continentele.

În urma Războiului Rece, Națiunile Unite s-au angajat activ în susținerea României de-a lungul dificilelor sale transformări economice și al tranziției sale către democrație. Fondurile și programele Națiunilor Unite au asistat România când aceasta s-a confruntat cu probleme sociale legate de copii, populație, sănătate, mediu și multe altele. Permiteți-mi să mulțumesc UNDP (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) pentru prezența sa de 45 de ani în țara mea.
Cea de-a 60-a aniversare a noastră ne-a permis să aruncăm o privire retrospectivă. România este o țară cu o putere economică limitată. Totuși, ne mândrim cu faptul că am contribuit semnificativ la țelurile Națiunilor Unite, în decursul celor șase decenii in calitate de membru. Esența acestor contribuții a fost încrederea în diplomația multilaterală și în statul de drept, precum și prioritatea mijloacelor pașnice în detrimentul folosirii forței în realizarea intereselor naționale.

România s-a aflat deseori în prima linie a marilor campanii desfășurate de către Națiunile Unite. Aș sublinia doar câteva dintre aceste teme care au reprezentat subiectul unor inițiative luate de România la Adunarea Generală, la Consiliul de Securitate sau la organismele din domeniul drepturilor omului:

• Controlul armelor și dezarmarea
• Relațiile bune cu statele vecine,
• Rolul științei și al tehnologiei în dezvoltare,
• Un rol mai eficient și mai influent al tinerilor,
• O cooperare sporită între Națiunile Unite și organizațiile regionale și acorduri,
• Promovarea și consolidarea democrației.

Din 1991, România participă cu trupe la operații de menținere a păcii pe toate continentele, din Angola până în Cambodgia, din Somalia până în Haiti, din fosta Iugoslavie până în Rwanda. Mai mult, România găzduiește Centrul de Excelență pentru Protecție și Securitate, care contribuie la pregătirea categoriilor speciale ale forțelor de menținere a păcii ONU.

Începând cu 2008, România face parte dintr-una dintre cele mai novatoare formule de protecție a refugiaților, fiind gazda primului Centru de Tranzit de Urgență din Timişoara, ca urmare a acordului cu UNHCR (Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite) și Organizația Internațională pentru Migrație.

După aproape două decenii in calitate de beneficiar, România a devenit ea însăși furnizor al Asistenţei oficiale pentru dezvoltare pentru tarile din vecinătatea noastră și nu numai”, a completat șeful statului.